1. Știți povestea. Supersonicul Ludovic Orban l-a întrebat pe un infirm ce viteză prinde cu căruciorul. Așa „empatizează” premierul, cum ar zice ziaricii care folosesc și cuvântul de plastic „factual”. Eu așa recunosc un prostobou gomos. Bagă „empatie” și „factual”. Sensibilitatea a fost înlocuită de empatie. Auzi, empatie! Solidaritate, afecțiune, compasiune, îndurare nu mai există. Despre mizericordie nu mai amintesc, fiindcă e un cuvânt prea greu pentru ziarici și pentru Orban. Cum, cum, cum ați zis, domnule Orban? Ce viteză prinde omul ăla cu căruciorul? Bine că nu v-ați întâlnit și cu o bunicuță, ca să-i spuneți „ce-ți mai place să te fiki – fiki, mamaie!” Sau cu un bătrân în baston. „Ce silueta ai! Nu-ti ajunge pensia și ții post, nebunule! Hai că am fugit! Prinde-mă, schiopule!”
2. Dacă delirează Orban înseamnă că am voie și eu să o iau razna. Trăim într-o țară în care sunt înjurați Creștinii, iar rockerii cu geci inflamabile (din cauza igienei precare) au devenit conștiințe. În 1966, un cântăreț adevărat – un creator, nu un cântăcios – a zis „suntem mai populari decât Iisus. Nu știm cine va învinge: Creștinismul sau rockul”. A învins rockul, bineînțeles. Marele artist era John Lennon. Beatles s-a destrămat, iar din Lennon „a rămas o chitară, pieptul lui – portativ împușcat. Pe pământ idioții au arme”. Am citat dintr-un mare poet. Are și statuie în Parcul Grădina Icoanei. I-au profanat-o niște trotinetiști care vorbesc giboneza corporatistă. Aceste tefeloaze sunt ușor de recunoscut și pe centurile de socializare. O dată la câteva zile, vietățile mâzgălesc „1496 sau 1512 cazuri de Covid”. Adică „v-am spus noi și nu ne-ați ascultat”! Cu cât sunt mai multe cazuri, cu atât sunt mai mulțumite. Satisfacția idioților e să aibă dreptate, deși nu i-au contrazis decât unii mai proști decât ei. Da, sunt și homunculi mai proști decât ei, dacă e posibil așa ceva. Și e posibil. Îi vedeți zilnic pe acei proști mai proști decât proștii din Piața Victoriei. Ieșiți din lift sau din alimentară, iar prostul vrea să intre. Și nu vă așteaptă să treceți de ușă. Dă peste dumneavoastră. Dacă-i spuneți „știi, nene, că vagabondează o boală prin oraș?”, prostul răspunde „termină, dom’le cu minciunile astea!”
3. De la revoluție au trecut 30 de ani și nouă luni, dar încă există idioți, care n-au arme, dar fac anticomunism la seral. Și îl înjură pe – tantanaaaa – Ceaușescu. După ce am făcut șapte kilometri de metrou în nouă ani, iar poporul român – siluit, e adevărat, de Ceaușescu – a realizat 70 de kilometri, tot în nouă ani, cred că am putea s-o lăsăm mai subțire. În 1978, trecuseră tot 30 de ani de când a fost Regele forțat să abdice. Dar în 1978, comuniștii nu mai dădeau vina pe Rege și pe „regimul burghezo – moșieresc”. Cum să-l înjuri pe Ceaușescu în 2020? Cu Baiazid n-aveți nimic de împărțit? Eu am boală mare de tot pe Baiazid, o să-i trag un pamflet de o să-l distrug.