Niste oameni de afaceri au garantat cu maruntisuri si au saltat credite de milioane de euro. Niste descurcareti de meserie s-au imbogatit din retrocedari. Niste clienti ai Puterii au luat spaga de zeci de milioane de la Microsoft. Niste asfaltangii sparg aceleasi strazi de trei ori pe an si le intra in conturi sume carora te plictisesti sa le scrii zerourile.
M-am scremut original? Deloc. Sunteti familiarizati cu intamplarile astea, dar diferenta o face atitudinea. Cei mai multi dintre dumneavoastra se bucura cand ii vad in catuse pe cei care au primit contractele, banii, terenurile. Adica pe oamenii de afaceri. Nu credeti ca va pripiti? Omul de afaceri are datoria sa incerce. Vinovati pentru ce se intampla sunt bugetofagii platiti sa apere Statul. Daca oamenii Statului n-ar semna, in schimbul unor avantaje, DNA ar soma. Nimeni nu da spaga sa devina om de afaceri. Dar pentru un post la Stat se cotizeaza la greu si iti trebuie origine sanatoasa.
O tampenie similara e legata de cartile incropite in puscarii. Compilezi putin si iti scurtezi pedeapsa. Da, dar e legal. Detinutii au si ei drepturi si mi se pare firesc sa se slujeasca de ele. Ziaricilor, certati-va cu aia care au dat legea! In orice caz, cartile improvizate de niste condamnati care vor sa ajunga mai repede acasa sunt mai bune decat ceasloavele mazgalite de Adrian Nastase in libertate. Ca sa-l recenzezi pe Bombo, ai nevoie de un cantar folosit in zootehnie. Si, pana la urma, ce miza mai reprezinta, azi, o carte? In aceasta saptamana va fi targul de profil. Un creator se strofoaca sa vanda si el 20, 50, 100 de exemplare, iar un flecustet de notar (omologul in medicina al notarului e brancardierul) ia 10.000, 20.000, 30.000 de lei pentru 3 foi in limbaj schematic, recurent, constipat, fastidios. Sa mai pun adjective? Si profitul unde-i?