„Dacă vii dintr-o familie ca a lui Johannes Visscher, nu ai nicio șansă. Nu era un monstru, ci un om care a suferit mult”, a declarat, pentru „Libertatea”, o fostă iubită a pedofilului ucigaș.
„Avea tot ce ți-ai putea dori de la un bărbat. Era atent, grijuliu, amuzant”, a mai spus respectabila detracată. Dar n-am nicio îndoială. Într-o zi însorită, când era elev și a fost scos la muncă patriotică sau cum se chema la ei, cred că micuțul Iohannes a udat o lalea, cu găletușa. Era sensibil. „Empatiza” cu florile și cu tot ce e viu, că așa zic hapciupaliticii educați pe internet – ei empatizează. Cred că la ora de zoologie, când s-a făcut disecție pe o broscuță, Iohannes a cerut o batistuță, ca să se șteargă la maimuță. Sunt convins că era bun și la fotbal, s-a ratat în el un Van Basten. În derby-ul de la școala ajutătoare, dintre clasele a patra B și a patra C, încheiat cu scorul de 14 la11, Iohannes era să dea și un gol, dar a luftat, iar chestia asta l-a marcat pe viață, ce ghinion, ce ghinion!
Râdem, ne caterincim, în vreme ce corectitudinea politică și progresismul acționează că un detergent al criminalilor. Dezaxata aia, care făcea orice ca să aibă un surogat de viață sexuală, îl spală pe nenorocitul Visscher, iar „trendurile” o slujesc. Toată lumea tace, dar voi scrie eu: corectitudinea politică, progresismul, ecologia, deontologeala, voluntariatul sunt niște escrocherii. Le-am băgat cam la găleată, însă așa trebuie. Și, mergând pe regula de trei simplă, dacă pedofilul era băiat sensibil înseamnă că și anticorupția e cam bagaboantă.
De la o săptămână la alta se întâmplă lucruri mai ciuciubate. În urmă cu vreo șapte – opt zile, suedeza Greta (16 ani) l-a certat pe Trump. Chestia asta s-a petrecut într-o lume în care e deja normal ca alte fetițe de 16 ani să iasă la demonstrații ecologiste cu pancarte pe care mâzgălesc „Fuck me, not the planet!” Dar e bine că mi se reproșează mie că sunt golan. Daaa? Vreți o golănească? Gata! „Vin toți fraierii cu neveste nasoale și se iau de Trump. Iar pe Melania o ține el, n-a angajat-o la Stat.” Și ca să terminăm, încălzirea globală și ecologia sunt niște manevre menite să distrugă industria din țările de mâna a doua.
Mă întorc, așadar, la ale noastre, că iar mă vor acuza toți prostoboii de teoria conspirației. Foarte bine, acest clișeu e singura lor armă. „Unii oameni fac teoria conspirației pentru că alți oameni conspiră” (Malcolm Bradbury, „A History Man”). Când am scris „mă întorc la ale noastre”, m-am gândit la alegerile prezidențiale. Reprezentantul unui partid care are ca aspirație destructurarea ne-a promis că vom fi fericiți în România. Aducătorul de fericire a făcut afaceri cu Statul pesedist, iar soția sa lucrează la Petrom și are 6000 de euro pe lună. Cât despre fericire – această marfă parfumată și grețoasă nu se găsește nici în Elveția, nici în SUA, ci doar în cărțile și în filmele proaste.
Pe cine aș vota eu? Pe un om care nu există, pe un om care să aibă bărbăția să zică „voi fura mai tehnic și mai puțin decât ceilalți”.