Dupa revolutie, fotbalul nostru s-a imbogatit cu doua institutii: Seful de galerie si Taticul. Seful de galerie nu ma intereseaza, azi. Dar Taticul e foarte ofertant, din cel putin doua puncte de vedere.
Pentru presa, care il ignora ca personaj, si pentru antrenor, care apreciaza eforturile lui de sponsor. In anii ’70-’80, daca ii povesteai tatalui ce gol ai dat tu cu stangul, din intoarcere, din vole, cu siretul, la vinclu, iti zicea: „bine, bine, Dobrine, treci la lectii!”. Astazi, la un meci de copii (convenim ca-i zicem meci, nu joaca), tatii, bunicii si unele mamici, care n-au avut norocul sa cunoasca un fotbalist in tinerete, fac zgomot mai mare decat mucosii. Taticul este mai implicat decat fiul si, bineinteles, mai priceput decat antrenorul, dar n-a avut noroc in viata si a ajuns un anonim platitor de taxe. Taticul e animat de cele mai bune intentii, dar acestea, din pacate, se transforma in manie. Taticul chiar face sacrificii pentru a cumpara un echipament scump — neaparat cu Messi. Taticul vine la toate antrenamentele si, uneori, se imprumuta ca sa plateasca un cantonament la munte, unde merge si el, ca sa-i incurce pe aia mici. Taticul il bate la cap pe antrenor — „nu-l tine, dom’le, fundas dreapta, baga-l al doilea varf, ca are ceva din Mutu!”. Taticul se injura, in timpul meciului, cu alti parinti, nepregetand sa sara si la bataie. Taticul se manifesta ca toti dracii cand feciorul da gol, eventual cu stangul — „bai, stangul asta o sa ne tina toata familia! Gata, m-am hotarat: il dau pe Bogdanel la Barcelona!”. Taticul, cand se intoarce acasa, analizeaza meciul, cu berea in fata, la televizor. Intai il ia usor pe fiu-sau: „vino, ma, tata, sa discutam si noi!”. Dupa 5 minute, se ambaleaza: „si de ce p… ma-tii n-ai tras la poarta, cand ai scapat atunci cu portarul?”. Mamica nu se supara. In sinea ei, aproba metodele pedagogice ale impetuosului sot.
Pe copil nu-l intreaba nimeni daca ii place fotbalul. S-ar putea sa-i placa. Dar, de cele mai multe ori, pasiunea tatalui o eclipseaza pe a micutului, acesta din urma ajungand sa se gandeasca la fotbal ca la supliciul tezei la chimie.