Ieri, la alegerile pentru COSR, a votat si inevitabilul Dadi Graur, in calitate de „personalitate a lumii sportive”.
Intamplarea e minora, dar distractiva. Si definitorie pentru lumea noastra de invarteala. Fiindca nu mai avea serviciu si posibilitatea sa paraziteze federatiile, Graur s-a milogit de Ioanitoaia sa-l puna sef la Asociatia Presei Sportive (APS). Ioanitoaia si-a facut pomana, ca APS oricum murise. Dar caraghiosul maiestuos Graur a crezut ca e sef pe bune si s-a apucat sa profite de dezinteresul general al presei fata de sport si sa mimeze preocuparea vizavi de soarta ziaricilor. Le faciliteaza el sa urmareasca gratis tot felul de concursuri de popice subacvatice, unde ar intra fara probleme cu legitimatia, ca nu-s nici spectatori pe margine, nici apa in bazin, iar bilele de bowling s-au vandut. Dar pentru asta ocupa doua incaperi in Ministerul Sporturilor. Unde gandeste. Scoate un fel de revista de vara tiparita iarna, o publicatie sclipicioasa lunara sau trimestriala, care apare cu regularitate cincinala. Capodopera editoriala are un continut bogat, alcatuit din limbute calde date presedintilor de federatii, si e vanduta tocmai federatiilor gadilate. Dupa ce isi difuzeaza revista (cu bratul sau cu punga, pe holul institutiei), Graur asteapta sa se petreaca vreun scandal cu ziaristii, ca sa-si exprime solidaritatea de breasla, desi nu l-a intrebat nimeni de nicio solidaritate. Totusi, e solidar cu breasla, degeaba sunt eu malitios! A bagat-o pe fiica actualei neveste la TVR. A ajutat o colega de breasla? A ajutat-o, nu se poate nega.
Toate acestea ii ofera tot dreptul sa se rerereafirme ca „personalitate a lumii sportive”. Dadi Graur a pastrat vie amintirea marilor nostri sportivi. Sub forma de casete. Le-a indesat in portbagaj, cand a plecat din TVR.