1. Pe prostoboul digitalizat îl detectezi în multe feluri. Unul dintre ele este „am ajuns în 2023 și încă mai sunt unii care…” Orice tâmpit crede că el s-a lipit de civilizația maximă. Nu își dă seama că înaintea lui au mai existat viitori cazați în cimitire care s-au revoltat „suntem în 1908 sau în 1967 și voi tot nu înțelegeți că…”
2. „Suntem în 2023” și încă mai sunt dobitoci care redirecționează filme porno pe whatsapp. Pandemia s-a terminat, bă, băieți! Am cunoscut viteji care nu și-au pus niciodată prezervativ, dar s-au vaccinat. Și încă un lucru, apropo de mesaje: nu mai trimiteți meme, adică pancarte din alea digitale! Fiți originali! Încercați să distribuiți idioțenii personale. Nu e cel mai rău lucru să fii prost. Toți am fost. Mai rar sau mai des. Rău e să fii în turmă. Un exemplu. Toți îi urâm pe ruși. Rușii ne-au făcut numai rău. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne pese de ucraineni, care sunt tot un fel de ruși. Ei spun că nu sunt, dar pe mine nu mă interesează. Niciun francez nu face diferența între moldoveni și olteni.
3. Cel mai bine e să ți se strice telefonul, ca să nu mai intri pe centurile de socializare, unde sunt mai multe emoticoane decât litere. În urmă cu șapte-opt ani îi trimiteam lui Octavian Țopa, de la LPF, mesaje la mișto, în care erau zeci de emotimuci tastați la întâmplare, de la emotimuci galbeni care răscrăcărează gura la emotimuci violeți și cu coarne. Câte șapte-opt rânduri de emotimuci. Și precizam deasupra „acesta este scrisul viitorului, trăiască USR!” Am avut dreptate. Țopa redirecționa emotimucii lui Marius Mitran, până când mi-a zis într-o zi „s-a molipsit și Mitran, a început și el să trimită tâmpenii ca ale tale.” Mitran e deștept pe bune. Sunt mulți panaramezi care se cred deștepți și trimit emotimuci luându-se în serios. Arătați-mi o postare în care am pus eu emotimuci!
4. Asta-i societatea în care trăim. După criza din 2008, mi-aș fi dorit să dispară notarul, cadastristul și avocatul de acte (nu de pledoarie). Nu s-a putut. Niciun manuscris de Eminescu nu face, la o casă de licitații, cât face o foaie – o singură foaie! – scoasă de un notar. Dacă ar fi inteligenți – nu prea e cazul – notarii ar avea insomnii. Când doi oameni ajung la notar, unul dintre ei sigur e în găleată. Și notarul profită. Meseria (hinghereala) asta trebuie desființată urgent. Actele să le facă avocatul. Ca în Germania.