E mare scandal fiindcã Orban a recrutat 100 de primari pesedişti. Da, dar a lãsat în partid doi userişti deghizaţi. Pe Ciolacu şi pe Dâncu. Au stat panaramezii aia din Piaţa Victoriei în frig, mestecând „Muie PSD!“, „Corupţia ucide!“ şi alte caramele propagandistice, iar PSD a fost spulberat din interior.
Dacã nu mã credeţi, fiţi atenţi ce s-a hotãrât la ultima plenarã sau ce o fi fost adunarea aia pesedistã!
„Vom ajuta clasa de mijloc şi multinaţionalele din Romania sã facã profit!“ Un partid de stânga e cu protecţia socialã şi cu amãrãştenii, un partid de stânga se ocupã de pensii, de şomeri, de case pentru tineri, un partid de stânga trebuie sã creascã salariile medicilor şi ale profesorilor. Clasa de mijloc n-a „ajuns în paradis“, cum visau comuniştii strãvechi, dar îşi face douã vacanţe pe an, în strãinãtate, şi fãrã ajutorul PSD. Iar lozinca aia cu mulţinaţionalele mi se pare gogonatã rãu. E ca şi cum am spune cã ilegaliştii Gheorghiu – Dej şi Nicolae Ceauşescu îi iubeau pe Malaxa şi pe Max Auschnitt. PSD a distrus industria autohtonã şi acum iubeşte multinaţionalele? înseamnã cã n-a dezmembrat-o cu totul, înseamnã cã mai e câte ceva de rezolvat.
Ciolacu si Dâncu au luat ce era mai rãu de la Dragnea. Vã aduceţi aminte când PSD a hotãrât cã studenţii vor merge gratis cu trenul? Nu cred cã exista 50 de studenţi care au votat PSD şi nu cred cã vor exista 50 de angajaţi la multinaţionale (nu includ aici şi vânzãtoarele din supermarket-uri) care vor vota cuplul Ciolacu – Dâncu. Este evident ca toate aceste mãsuri sunt luate pentru a goni electoratul tradiţional. PSD fãrã gãleţi, fãinã, mãlai, pui de import congelaţi în secolul trecut, ulei, zahãr şi adidaşi („numai de piciorul stâng, dreptul vi-l dau dupã ce ies primar!“) e ca USR fãrã centurile de socializare.
Tot n-aţi înteles? Vin cu înca un exemplu. Vasile Dâncu şi fotbalul. Vã miraţi, vã tot miraţi ce puternicã echipã e Bayern München. Este atât de puternicã fiindcã este singurul nume cu greutate din fotbalul european care nu a renunţat la valorile din secolul trecut. Bayern de azi e construcţia lui Uli Hoeness, preşedintele de onoare. Hoeness a fãcut puşcãrie, dar e preşedinte de onoare. în ţara noastrã de ipocriţi, n-ar fi posibil aşa ceva, fiindcã aici se trãieşte din etichete („penalii!“), nicidecum din realizãri. Nemţilor nu le e ruşine cu un campion european şi mondial. Hoeness conduce Bayern si acum, staţi liniştiţi!
Pentru un prejudiciu de 27 de milioane de euro, Hoeness a stat la puşcãrie un an şi nouã luni, în regim de internat şcolar. La noi, pentru un prejudiciu de un milion şi jumãtate de euro, s-au împãrţit 32 de ani de puşcãrie. Dupã sentinţa din 4 martie 2014, domnul Dâncu a fost ideologul noii conduceri a FRF. Unde a ajuns Bayern München? Unde a ajuns fotbalul românesc? Vã mulţumesc pentru (ne)atenţie. Acum urmeazã sã-mi iau nişte înjurãturi, dar nu conteazã. în România, cinstea a devenit drapelul rataţilor care ar fi vrut sã combine şi ei ceva, dar n-au avut ce. Nu mã credeţi? Haideţi sã vedem câţi dintre intransigenţii famelici, care şi-au construit statura publicã pe anticorupţie, s-au îmbujorat financiar dupã ce au cãpãtat poziţii vizibile. Câţi? Toţi.