1. Aloooo, tovarășu’ Guvern nou! Temele românilor sunt salariile, pensiile, prețurile, sănătatea, școala, vacanțele în Grecia și în Bulgaria. Fără aberații ca ecologeala și anticoruptia, da? Labele alea galbene cât capacul de veceu, pe care scria “Toți pentru represiune” sau așa ceva, sunt sculele caraghioșilor din USR și n-au legătură cu țara asta.
2. Dacă avea bun-simt, Raluca Turcan n-ar fi acceptat să fie propusă ministru al Culturii. E mult sub Suzana Gâdea. O chema Susănica Irina Gâdea și era poreclită Suzi Quatro. Legenda spune că ar fi zis “mâine, la 8, să fie tovarășul Mircea Eliade la mine în birou!” și “ce mare poet a fost Marin Preda!” Dar Susănica preda Metalurgie Fizică și a fost cadru universitar pe bune. Nu le avea ea cu literatura, dar era de la Zoe Dumitrescu- Bușulenga în sus pe lângă Turcan. Singura legătură a Ralucăi cu Ministerul Culturii ar fi un pictorial. Nu dezbrăcată, că nu se fac ședințe foto pentru scobitori. Voi sări de la una la alta, dar îmi aduc aminte când a pozat Monica Macovei pentru o revistă glossy. Nu era în fofo, era aproape înfofolită. Am scris “aproape” pentru că avea o ținută de toamnă. De toamnă târzie, înainte ca zăpada să pună stăpânire pe coafură. Afișa un zâmbet dulce ca osânda și purta mantia lui Mărgelatu.
3. Acum, un filozofache bătrân, care s-a pus cloșcă pe o editură a lui Ceaușescu, așteaptă un telefon de la Băsescu Traian, ca să știe dacă are voie sau nu să o înjure pe Raluca Turcan. Eu cred că o va lăuda, formulând un elogiu care e de fapt o ofensă: “doamna are deschidere pentru cultură.”
4. Dacă profesorii ar fi fost respectați, nu s-ar fi vorbit azi despre Turcan la Ministerul Culturii. Așa arată România digitală. Online, on line, on-line – adică scrii cum vrei și cum poți, că oricum iese nasol.
5. Anul trecut, tot în iunie, dacă erai pe o terasă din Mamaia și spuneai “U.E. Zele!”, cei de la alte mese te aprobau prin tăcere sau se uitau urât. Azi, dacă zici “U.E. Zele” se ridică paharele pe toată terasa. Pardon, ziaricilor, pardon, nu e niciun “Derapaj”! E vorba despre binemeritata intrare a lu’ actorache în U.E. Cioran scria “când îmi vorbește cineva despre elite, știu că mă aflu în fața unui cretin.” Eu, mai în banca mea, când citesc avertismentul “Derapaj”, știu că am în față rândurile unor ziarici care au scris hectare de nisip și nu a ieșit de acolo niciun măslin.