Citez dintr-o postare a ziaristului Silviu Brumă, de fapt o scrisoare adresată domnului ministru Drulă. Brumă e constănțean, dar lucrează în presa centrală. Și e foarte talentat.
„Am vrut să iau trenul de Constanța. Am sunat la gară să văd dacă mai sunt locuri, dar doamna mi-a explicat că n-are acces la această informație secretă. Mi-a zis să ajung în gară mai devreme și voi vedea acolo. N-am ascultat-o, vina mea. La 13.59 am urcat direct în tren, n-am avut timp să-mi iau bilet. Nașul și nășicile, pe culoar. <<Pot să iau bilet din tren?>> Pot, cum să nu pot! E mai scump, dar dezorganizarea se plătește. Scot cardul. <<Aaa, n-avem POS!>> Aaa, nici eu n-am cash. Și cum facem? Nu facem. <<Coborâți la gara Băneasa, e bancomat acolo. Următorul tren e la 15.20.>> M-am gândit să o rezolv golănește și să-i împing cei 30 de lei șifonați din portofel, dar mi-am adus aminte că nu sunt golan. Cobor la gara Băneasa. Un domn cu mustață mă salută ștrengărește. <<Nu există case de bilete aici.>> Normal, ce să caute o casă de bilete într-o gară? Dar bancomatul unde e? <<N-avem bancomat aici. Dacă n-avem nici casă de bilete, cum să avem bancomat? >> Logic, nu zice rău! Prost sunt eu. Bun, mă duc lângă clădirile de birouri de lângă gară și scot de acolo, aia e. <<Următorul tren de Constanța e la 15.20, nu?>> <<Aaa, ăla nu oprește aici. Ăla de 17 oprește.>>”
Până la urmă a urcat într-un tren „care a plecat cu o jumătate de ora întârziere. Oamenii au aplaudat la plecare ca în avioanele low cost la aterizare. M-am simțit ca-n city break.”
Spumosul text de mai sus reprezintă definiția digitalizării. Dar și noi, românii, suntem răi și avem pretenții absurde. Ce să căutăm la Constanța în iulie și august? Mai vrem și bilete de la bancomat sau cum se cheamă dozatorul ăla. Tot auzeam zilele trecute, pe plajă, o fată care zicea „am fost la Athenee, am fost la Athenee”. Eu credeam că-i vorba despre Athenee Palace și o admiram fiindcă, nu spunea „am fost la Hilton.” Până când m-a lămurit soția. Duduia fusese la ATM.
Recunosc că eu aș fi rezolvat golănește situația din tren, ca pe vremea când cântam „uteciștii de azi, refegiștii de mâine” și „noi suntem mândria țării, spaima avutului obștesc.” Am un prieten, fost utecist, care s-a îmbogățit. Construiește cavouri cu fonduri europene. Și mai am un dușman care s-a îmbogățit cu o autoservire în sudul Litoralului. Face o mâncare așa de bună că și-a îmbolnăvit și câinele.
