1. Nicușor Dan: „După ce, timp de mulți ani, nu s-a făcut nicio intervenție serioasă la infrastructura străzilor din Centrul Vechi, azi am început lucrările de refacere a pavajului în această parte a orașului.” E foarte bine, Nicușoare, că ai început lucrările, dar tu ești primarul oamenilor care trăiesc în București, nicidecum primarul cetățenilor responsabili care se droghează organizat în Centrul Vechi. Acolo nu locuiește (mai) nimeni. Nicușoare, întâi rezolvă apa caldă, lasă-i pe oameni să-și repare casele, fiindcă ai blocat toate construcțiile, și pe urmă te ocupi de Centrul Vechi. Și acolo nici măcar nu e Centrul Vechi. Acolo e Centrul Istoric. Pe Lipscani veneau, pe vremuri, să se îmbrace fetele de la țară. Centrul Vechi e pe Calea Victoriei și pe Magheru, de la „Mărul de Aur” până la Capșa și Universitate, de la Athenee Palace până la Melody, având în miez Ateneul Român și Palatul Regal.
2. Cât mai lungiți basmul cu „asasinarea lui Drulă”? George Simenon și Agatha Christie ar fi invidioși. După crima perfectă a apărut și crima pe grupul de whatsapp. Cum se face o crimă? Fără martori. Cel care comandă o crimă nici nu îl cunoaște personal pe asasin. Despre „asasinarea lui Drulă” s-a vorbit pe un grup de whatsapp în care erau 1000 sau 2000 de angajați de la metrou. Crimă cu 1000 de martori, Doamne, Maica Domnului! Aia nu e nici măcar amenințare. Sunt niște vorbe aruncate la nervi. Ce facem, ne întoarcem în stalinism? Sigur, trotinetiștii s-au întors deja unde le e ciudă că n-au fost. Pe vremea lui Stalin, la Moscova, un copil a tras cu praștia și a nimerit, din greșeală, o statuie a mustăciosului. Tăticul lui a făcut zece ani de pușcărie. Nu pot să-mi revin. „Crima de pe grupul de whatsapp”. „Crima pusă la cale într-o ședință”.
3. Teoretic, adică așa, la mișto, un grup de whatsapp e închis. Practic, paginile de pe centurile de socializare sunt publice. Există o doamnă primăreasă care le scrie ziaricilor de casă la secțiunea comentarii. Iar panaramezii răspund. Își dau seama că se deconspiră, dar în loc să le fie jenă că mănâncă la același bufet politic cu ilustra corporatistă bugetară, ei își zic „și ce contează? Lasă să vadă lumea ce relații am io!” Vorbitorii de giboneză corporatistă din presă n-ar fi ticăloși, dar i-a lucrat mercur retrograd. Cu unele ziariste apar și poze făcute în baie. Iar colegii din presa obedientă vorbesc despre violarea intimității. Sigur, e și violarea intimității. Dar violarea intimității e efectul, nu cauza. Femeile de înaltă ținută morală nu se fotografiază sau nu ajung în situația de a fi fotografiate în baie.
