1. La Bolojan nu se mai gândește nimeni? Totuși, în urmă cu două săptămâni era pro-europeanul nostru providențial. Asta înseamnă că zugravul din Oradea e de câteva sute de ori mai slab decât zugravul din Sibiu. Iohannis rezistă de zece ani în București și o să mai stea. Lasă, Bolojane, că poate te pune Nicușor prim-ministru!
2. Am fost și eu tânăr. L-am votat cu mari speranțe pe Emil Constantinescu în 1992 și 1996, iar în NATO am intrat în timpul guvernului Adrian Năstase. Mă supăram dacă zicea cineva ceva urât despre guvernele lui Constantinescu. Și ce guverne! Era la modă incompetența romantică. Guvernul Ciorbea. Guvernul Radu Vasile. L-am avut premier interimar și pe Prodigy Dejeu. Radu Vasile era și poet. Poetul Mischiu. I-a lansat un volum Andrei Pleșu și, ca să se scoată, a umblat la o piruetă frumoasă. „Eu nu mă pricep la poezie, dar versurile lui Radu Vasile le-a citit Mircea Dinescu și mi-a zis << bătrâne, o să râzi, dar sunt chiar bune!>>” Asta a fost o mișcare de mare diplomat, o asemenea cascadorie nu o înveți la școlile de diplomație conduse de securiști constipați.
3. Ținând cont de abilitățile mele politice, situate la nivelul prezidențial al lui Emil Constantinescu și la cel sociologic al lui Pieleanu, îmi permit să cred că Georgescu e gata. Mă îndoiesc că va mai putea candida, dar, și dacă ar face-o și ar fi alegeri duminica asta, ar lua cu 15% mai puțin decât ar fi obținut pe 8 decembrie. Intrarea în Schengen și venirea Crăciunului i-au îmblânzit pe cei care nu voiau să mai audă de PNL, PSD și USR. Plus că alianța acestor trei partide e dulce foc.
4. Nicușor Dan președinte. Foarte bine. Dar trebuie doi premieri. Clotilde și Ciolacu. Faptul că au făcut numai belele pe cont propriu e o garanție că vor fi foarte buni împreună.
5. Lui Nicușor i se reproșează că nu și-a ținut promisiunile față de bucureșteni. Eu consider că și le-a ținut față de analfabeții degitalizați care l-au votat. Pe 27.10. 2020 a zis „toată lumea va avea apă caldă.” N-a mințit. Apa a fost caldă, dar a fost on-line.