Am mai scris o data despre cartea „Lumea secreta a nomenclaturii. Amintiri, dezvaluiri, portrete”, de Vladimir Tismaneanu. Amerikanski Volodea ar fi dulce foc, daca n-ar fi imbarligator si nu le-ar intoarce pe toate in favoarea lui. Ce face el se cheama bagabonteala intelectuala. Ana Pauker, de pilda, apare ca o maicuta carmelita in comparatie cu Elena Ceausescu. Tovarasa Ana a fost chiar anchetata dupa 1953, mi-a venit sa plang. Dar Volodea a fost si coleg de clasa cu Nicu Ceausescu, asa ca aduce o marturie interesanta. O prezint, merita. Sa nu va imaginati ca Volodea il iubea pe Nicu Ceausescu. In afara de ce veti citi mai jos, Tismaneanu a scris numai mizerii despre acesta. Ca Nicu isi sugea degetul si securistii ii ziceau Degetarianul, ca o colega i-a strecurat un gandac in sandviciul adus de acasa, „copios garnisit cu trufandale” si alte meschinarii marca Volodea. In fine.
„Prietenii cei mai buni ai lui Nicu au fost Radu Ioanid (poreclit Zaza, fiu de artisti plastici, cameraman la TVR, a murit in urma cu cativa ani, n.m.) si, o scurta perioada, prin clasa a XI-a, Florin Cleper, fiul unui cunoscut medic ftiziolog. In 1969, cand eram in clasa a XI-a, Florin a fost tinta unui ciudat caz de prigoana legat de un extemporal la limba romana. Tema era opera poetica a lui St. O. Iosif, iar Florin o tratase ironic, in spiritul <<Istoriei literaturii> a lui G. Calinescu, deci il prezentase pe autor drept un poet minor. Profesoara de romana, ea insasi sotie de activist in CC, sesizase conducerea scolii, obiectul incriminat a fost trimis catre <<organele superioare>>. Am fost convocati urgent in sala de festivitati si directorul adjunct, profesorul de chimie Popa, ne-a citit un material venit din partea CC al UTC, semnat de prim-secretarul si ministrul Tineretului Ion Iliescu. Ni se spunea ca este necesar sa luptam pentru cultivarea marilor valori nationale, ca nu se poate ingadui denigrarea lor. Directorul scolii, profesorul Barbulescu, originar din Scornicesti, era plecat in Bulgaria; aveam de-a face cu o inscenare ordinara. Taceam cu totii, impietriti. Atunci s-a ridicat Nicu, a spus ca el nu poate sa participe la aceasta porcarie si a plecat trantind usa. Sedinta a fost suspendata, elevul Cleper a fost lasat in pace, profesorul Popa n-a mai scos o vorba, materialul <<tovarasului Iliescu>> a disparut, sunt sigur, fara urma…”
Dupa Revolutie, Tismaneanu a facut o carte-interviu cu Iliescu si pe urma l-a injurat, a trecut la Basescu si tot asa, ca doar nu s-au oprit acolo istoria si talentul lui Volodea. Baiat de mare caracter.