Ieseano-loverul Nichita, edilache-primareaga de Iasi, a pus politia locala sa-i urmareasca amanta, pe care o smardoia pana ii dadea borsul. Ibovnica era subalterna lui si se intalnea cu altii prin cafenele. Celor cu detenta mintii lui Nichita ar trebui sa li se interzica anumite trairi umane, cum ar fi gelozia. Banii, puterea si paranoia erau la el, dar n-avea controlul situatiei. E o vorba, „nu te mai ajuta nici militia”. Pe Nichita il ajuta, dar degeaba. Gagica dependenta total de el il insela, desi era filata, insa Nichita nu se lasa, omul iubeste. Ce si-a zis Othello din Iasi? „Daca n-am rezolvat nici cu militia, ma scot cu interlopii!”. Iar interlopii au intrat in actiune. I-au amenintat pe cordacii divei bugetare. „Intr-o ora sa dispareti din Iasi!”.
Finalul — o capodopera. Nichita si militienii au ajuns putin pe la beci. In mod normal, de linistea electoratului din Iasi ar trebui sa se ocupe acum interlopii oficiali, pentru ca interlopii angajati la Stat au cam sfeclit-o. Nichita, cand te mai supara ibovnica, izbeste-o in cercei cu niste versuri dracoase! Poate o sa creada ca te-ai dilit de tot si o sa devii unica pasiune a functionarei publice. Te ajut eu cu vrajeala. „N-ai sa vii si n-ai sa morti/N-ai sa sapte intre sorti/N-ai sa iarna, primavara/N-ai sa doamna, domnisoara./Pe fundalul cel albastru/din al ochiului meu vast/meteor ai fost si astru/si incest ai fost, prea cast./Uite-asa ramanem orbi/surzi si ciungi de un cuvant./Soarbe-ma de poti sa sorbi / «S» e rece azi din sunt.” Poezia a scris-o tot unul Nichita, zis si Stanescu, dar renunti la Stanescu, bagi un copy-paste meserias si-ti dai doctoratul in metafizica pesedista.