Avertisment: nu dau verdicte, scriu despre gusturile mele literare. Da, da, da, merci, merci, si eu in ale voastre!
In urma cu niste ani, un scriitor l-a intrebat pe dobitocul ala de Patapievici daca a citit „Drum fara pulbere”, un roman in care Petru Dumitriu a facut apologia Canalului, ca sa-si scoata tatal din puscarie. Raspuns de neodogmatic: nu citesc eu un colaborationist! Daca ar fi cunoscut cartea, gomosul uscat (probabil ca) ar fi priceput ca ticalosia lui Petru Dumitriu e umbrita de maretia cu care scrie despre Dobrogea. Zilele trecute am rasfoit „Soseaua Nordului”. Eugen Barbu falsifica istoria — stiu, stiu si de-aia nu mai pot! Dar ce mana de maestru! Iar „Soseaua Nordului” este departe de a reprezenta cea mai buna carte a lui Barbu. „Principele” va ramane un roman modern si peste 100 de ani. A trecut ceva vreme de la revolutie si ar fi cazul sa nu ne mai izmenim, judecand compromisurile colosilor. Corectii politici de azi sunt mai stricati decat propagandistii de ieri. Pentru foarte multi, poezia si proza incep cu Mircea Cartarescu. Bun meserias, dar face o literatura de atelier. Are notorietate, insa ii lipsesc cititorii. Daca intrati intr-un anticariat, veti vedea cat costa maculatura optzecistilor (intre 3 si 5 lei bucata) si ce pret are „Viata ca o prada” (50-60 de lei), a lui Marin Preda. Am citit-o de vreo 5 ori, ca sa compensez chiulul de la „Morometii”. N-am fost crescut la tara, n-am digerat „Morometii”. Langa „Groapa” lui Barbu, „Blocada” lui Pavel Chihaia si „Cronica de familie” a lui Petru Dumitriu as aseza „Ingerul a strigat”.
Apropo, cu Fanus Neagu ce are gasca de prostoboi a lui Patapievici? Nea Fane nu l-a pupat in cur pe Ceausescu. Atarnusii optzecisti il fac scriitor oficial, mancand bors ca statea la sprit cu generalii. Si daca ar fi fost asa, ar fi aflat carnaciorii astia ambalati in blugi jegosi? Lui Fanus Neagu i se mai reprosa ca in cartile lui exista carne cat pentru un abator literar si schelet cat pentru o pisica. „Ingerul a strigat” demonteaza si cliseul asta.