Nenorocirea nu e că s-a furat. Nenorocirea e că au furat neamurile proaste

E penurie de subiecte și suferi de o înfiorătoare lipsă de gust dacă ești ziarist și scrii sau vorbești de trei zile despre Buzatu de la Vaslui. Profesor de socialism științific. Activist. Socialismul științific e cea mai bună lecție de făcut bani, pentru că îți e ușor să combați în harababură ce ai propovăduit în vremuri rigide. Cei mai buni profesori de capitalism, după ’90, au fost profesorii de economie politică (socialistă). Puneau un „nu” în fața enunțurilor de pe timpul lui Ceaușescu. Sau jonglau cu niște antonime. Era rău să te intereseze plusvaloarea în anii ’80? Uite că de pe 22 decembrie 1989 până în noiembrie 2015 a fost bine. De atunci au intrat comuniștii ăștia mici în focul politicii.

Nu-l cunosc și s-ar putea să greșesc, dar pesedistul Buzatu mi se pare genul de vătaf județean care spune bancuri porcoase la petreceri și pipăie nevestele prietenilor.

Și acum o sucesc, ca un fraier care încropește un text despre proști și speră să îi convingă pe oamenii deștepți. Dar eu încerc să scriu adevărul, spre deosebire de ziarici, care mestecă lozinci. Fiecare vătaf județean are povești despre cel puțin zece scursuri pe care le-a inventat, iar scursurile l-au vândut, dându-se cu partidul care are în acronim trei litere din cuvântul „scursuri.” Scursuri drogate.

În cazul Buzatu, m-au scârbit scursurile care dau sentințe pe centurile de socializare – trei ani, șapte ani cu „exe.” și juisează la această abreviere. Pe urmă, amenință că „dacă ăsta nu intră la pârnaie, io fug din țară.” Cei care au vrut să plece din țară au plecat și îi felicit. Cei care vor să ne sperie cu plecarea lor de rahat sunt niște șantajiști.

Ca să vă scandalizez, o să scriu că românii sunt de două feluri. Cei care se pretează și cei care îi invidiază pe cei care se pretează și nu se pretează pentru că nu au ce oferi. În România a fost înființat un partid care pretinde că luptă împotriva hoților din PSD și PNL. Vătafii pesediști au furat individual, haotic. Noul partid fură industrial, din ordin extern și cu impunitate.

În România ar fura și oamenii cinstiți dacă ar avea ce. Când îl aud pe unul care spune „în țara asta mai sunt și oameni corecți, nu suntem toți hoți”, mă gândesc la Sorin Oprescu. Exact așa s-a revoltat și a doua zi a fost arestat pentru șpagă.

Nenorocirea nu e că s-a furat în România. Nenorocirea e că au furat neamurile proaste. Și în interbelic s-a furat, și în secolul XIX s-a furat. Dar ăia aveau stil. După 1990 nu s-a furat pe merit. „Furatul pe merit” e un oximoron, însă presupune ingeniozitate. În România s-a furat pe bază de tupeu. Nici tupeul n-ar fi rău. Dar noi am avut parte de tupeul mitocanului.

Cetățenii mărginiți vor spune că am făcut apologia furtului. Nu e apologia furtului. E o cronică.