În primele rânduri ale textului de ieri, din „Național”, am scris așa: „Sasul elocvent ca un Trabant e pus la Cotroceni ca să hiberneze cu prestanța, iar Carmen să întinerească prezentând branduri de modă, de două-trei ori pe an, când iese în public. Teacher Carmen e un Vezuviu de grație. De abia aștept să ne arate moda de iarnă, ca să dau titlul „Primăvara lui Botticelli și-a luat cojoc.”
Nu trecuseră câteva ore de când am publicat asta și am citit pe site-ul PRO TV următoarea știre: „Carmen Iohannis a atras toate privirile la recepția oferită de Regina Elisabeta. A eclipsat-o pe Melania Trump”. Carmen eclipsează, Carmen recuperează. A ajuns diva națională la 60 de anișori. Și da, am anticipat bine, era în cojoc. Lângă ea stătea domnul președinte, această răscruce fericită a salamurilor.
Am scris de multe ori că presa a fost distrusă de procurorii de televizie, de analiștii neamului, de acești negustori ai opiniei, care trăiesc din traficul de gargară solemnă. Dar își permit să vorbească (și) despre echidistanţă, adică despre o idioțenie, pentru că nici „Monitorul Oficial” n-are cum să fie imparțial. În presă, în istorie, în justiție, până și rigoarea s-a dovedit o noțiune flexibilă și de vânzare.
O mare vină o au, însă, și ziaricii anonimi. Care se semnează la grămadă și în paranteză sub anchete cretine. Care sunt stative de microfoane. Care încearcă să se exprime în giboneza corporatistă. Care sunt comis-voiajori de limbuțe gratuite. Știrea despre Carmen Iohannis n-a fost pe interes. Așa s-au extaziat niște panaramezi. Câteva mii de asemenea vietăți au parazitat presa până prin 2010. Atunci li s-a cam tăiat. Dacă te uiți pe prezentarea lor (sau ce-o fi aia) de pe facebook și afli la câte ziare sau televizii au lucrat, te întrebi cum de n-au serviciu aceste somități. De fapt, acolo e explicația de ce nu aveau ei, din când în când, serviciu chiar și pe vremea când se găsea ușor de lucru în presă.
Dar acești ziarici se consideră jurnaliști, în țara care a dat gazetari și publicisti iluștri. Auzi, „jurnaliști”! Auzi, „Facultatea de Jurnalistică”! Gazetarul sau publicistul stă în sala de spectacol și e mai strălucitor decât cei de pe scenă. Diferența dintre jurnalist și gazetar e aceea dintre un taximetrist și un pilot de avion. Și nu orice pilot, ci un pilot care alege el unde să zboare.