Cristoiu era intr-o emisiune, iar Elena Udrea i-a trimis un sms. Inchizitorii de pe net s-au grabit sa reclame ca Udrea a incalcat conditiile arestului la domiciliu, dar nu ma intereseaza nimicurile lor.
Nu-mi pasa nici de continutul sms-ului. Poate ca Udrea butonase „aberezi, nea maiestrele! Iti arat eu poteca buna”. Oricum, nu conteaza. Nu ma preocupa nici cum procedezi ca ziarist, intr-o asemenea situatie. Dar ca om in care are incredere cineva aflat la ananghie, povestesti ce s-a intamplat doar daca esti sigur ca ajuti acea persoana. Cristoiu a incurcat-o pe Udrea.
Ar mai fi o explicatie. Cristoiu o fi indragostit si a vrut sa afle si poporul ca „mi-a ssscrisss craiasssa sssufletului meu!”. Adulatul „maessstru” si „umorissst” simtea — atentie, urmeaza o expresie idioata din soubiz! — fluturi in stomac. Adica merele pe care le mancase la biblioteca („mananc mere sssi citesssc”) aveau viermi. Cristoiu zambea sugubat, se imbujorase, se fastacise, plutea in universul Ilenei Cosanzeana si al merelor de aur. O visa pe Udrea pana aproape de cotor si de Victoria’s Secret. Maestrul septuagenar iubeste ca un scolar. Maessstre, matale, care ai daramat guverne, te impiedici de meterezele Elenei Udrea? Scoate baioneta, Fat Frumos! Ce baioneta, turela de tanc sovietic! Dar mai bine las-o acolo, sa nu se supere Zmeul cu proptele in NATO! Iubesti, Cristoiule, patimasule, te si vad cu flori de mar la urechiuse, facand pasul strengarului prin fata Complexului Stejarii, unde-i prizoniera printesa. Ai grija ca peste drum e Jandarmeria si nu intelege toata lumea sentimentele nobile ale trubadurilor chinuiti de prostata!