Editura “Humanitas” a împlinit 30 de ani și are soarta societății românești. A început publicându-i pe Eliade și Cioran și a ajuns să tipărească lucrări de propagandă semnate de Emilia Șercan și Ramona Ursu. Falimentul ar fi fost mai onorabil decât prezentul.
Nicolae Iliescu scria că nu a cumpărat niciodată o carte de la “Humanitas”. Domnul Iliescu e mai experimentat și mai cult decât mine. Eu am casa plină de marfă de la “Humanitas”. Vă dați seama ce lefter de minte eram în anii ’90, dacă am fost și în Piața Universității. De-aș fi avut creier, mi-aș fi dat seama că sunt complice la construcția unei lumi strâmbe în momentul în care s-a strigat “unde e Dinescu?”. Unii care făceau anticomunism la seral îl contestau pe poetul care făcuse anticeaușism la zi.
De atunci înmulțim zilnic prostia. “Luptăm împotriva PSD!”, deși PSD a pierdut orice putere în 2016, când a câștigat alegerile și n-a știut să profite de victorie. Sau îi înjurăm pe englezi pentru Brexit. Londra nu s-a despărțit de Europa, dar Bruxelles a ieșit din sufletele multor europeni. În zilele astea e nasol să și mori, fiindcă ziaricii Rezist ți-ar umple necrologul de lozinci. “În ultimii ani s-a opus idealurilor democratice”. Prin “idealuri democratice” ei înțeleg să bage lumea la închisoare. Libertatea lor e pușcăria.
Dar de șmecherit, ne-am șmecherit. Dacă lași telefonul pe tejghea într-un magazin, nu ți-l mai fură nimeni, cum se întâmpla până în urmă cu vreo zece ani. Și e bine. Fiindcă în telefon avem toată biblioteca. E din lemn de Google. Că zicea bine și Tudor Gheorghe, greața lui e justificată. Am văzut sâmbătă o fază mondială la Promenada. Mama, tatăl și copilul. Bine îmbrăcăți, oameni de aparentă condiție bună, nu maneliști sau rockeri. Mama voia să între într-un magazin de cosmetice. Iar tăticul i-a zis “fă, io te-am adus la mall, nu la cumpărături!”. De-aia insist că Tudor Gheorghe avea dreptate, cu “30 de ani degeaba”. Bine sau rău, nu contează cum, două generații, dacă nu chiar trei, au crescut cu Tudor Gheorghe și nu vor să moară cu Funeriu și Andrei Caramitru. Iar aceste generații n-au chef nici să se exprime cu OK pe post de orice adjectiv care-i avantajează și cu “no way” când nu le convine ceva. Dar știți care-i verbul cel mai folosit în lumea celor care au biblioteca din lemn de Google? “A accesa”. Dom’le, ăștia toată ziua accesează ceva! Dar puneți-i să scrie cuvântul “accesorii”! Care litere sunt dublate? “O” și “r”, nu?