„Cel mai bun prim-ministrul al Romaniei de dupa Revolutie”, conform lui Basescu, e un intelectual mai lacom si mai las decat putinii ministri ceausisti cu doxa, in preajma carora Nastase s-a dezvoltat.
Paul Niculescu-Mizil a indurat 6 ani de puscarie, in timp ce presedinte al Romaniei era Iliescu, bunul lui prieten, tradatorul care i-a spus „sa fii demn!”. Ce probleme ar intampina Nastase la inchisoare, din moment ce Ponta si Rus, oamenii lui, sunt la putere si l-au sustinut? Fostul premier ar sta la protejati sau la spital. Dar haideti s-o luam pe poteca absurdului si sa presupunem ca Nastase ar nimeri printre detinutii de drept comun. Tot nu l-ar deranja nimeni. Are de executat o pedeapsa mica si toti ar incerca sa se puna bine cu un om de valoarea si cu influenta lui. Cine spune ca Nastase ar fi umilit in inchisoare s-a uitat prea mult la filme americane proaste. Terminati cu povestile astea cretine! Orice persoana publica, darmite un fost prim-ministru, e Marca (termen argotic, initiatii stiu ce spun) la parnaie. Priponitii si gardienii i-ar cere audiente lui Nastase. El trebuia sa plece spre Rahova cu un mesaj optimist si revansard — „ies si va rezolv pe toti, voi fi mai tare ca inainte!”. Suportati, domnule Nastase, cateva luni neplacuta experienta a recluziunii si loviti-ne cu o carte mare, ca va da mana! Aveti grija, insa, sa fie vie, sa nu semene cu rumegusul didactic „Revolutie si reforma”, de Iliescu Ion.
Stiu, n-am luat in calcul demnitatea. Amintiti-va, domnule Nastase, ca Dostoievski si Arghezi au fost inchisi. Iar ei chiar erau geniali. Si prolifici, spre deosebire de politicienii romani, care se dovedesc fertili doar in jepcile imobiliare. Daca ar fi citit la viata lui, Basescu putea sa va transmita „cine n-a facut puscarie n-a cunoscut statul”. Fraza ii apartine lui Lev Tolstoi si are un spatiu larg, larg, foarte, foarte larg de raspandire.