Cu Nae Manea se prabuseste un zid de clisee. „A murit pentru Rapid”. Nu. Era atat de viguros in optimismul lui, incat nu-l putea rapune nici patima pentru Rapid. „A trait pentru Rapid”. Nae era mai mult de atat. El traia rapidismul. Il respira, ii apartinea.
„Alaturi de Rapid, la bine si la rau”. Nu tine nici asta, fiindca a fost mai mult la rau. Spre deosebire de multi mingicari statici din Giulesti, Nae dribla in viteza, spre poarta adversa si a ajuns la echipa nationala intr-o perioada in care rapidistii nu prea prindeau lotul. A jucat pentru Romania si avea sansa sa ramana mai mult la Steaua. A antrenat de cateva ori Rapidul. Dar a acceptat sa fie si secund, si conducator, ca sa nu se desparta de Giulesti. Nu depindea material de Rapid. Il iubea. Repet, iubea aceasta echipa de la care a primit mai putin decat a oferit. Mai e o vorba: „cunosti un om sau un fenomen ca pe buzunarele tale”. Nae stia si intelegea Rapidul mai bine decat isi cunosteau si isi deschideau portofelele investitorii din Giulesti. Rapidul imprumuta viata de la acest om capabil sa dea si solutii unei iubiri ce trebuie mereu salvata.
Nu voi uita niciodata replicile, poantele lui Nae. Nu-mi arde sa le reproduc, acum. Ultima data, am vorbit cu el la telefon in toamna, inaintea meciului Romania-Ungaria. Era la Nisa, aflase ca are cancer, dar gasea putere sa se amuze cu nimicuri. Imi spunea ca a citit un pamflet in care desfintam un impostor. Si a inceput Nae caterinca! Scotea din el glume grozave, legate de derbedeul ala. Daca le-as fi folosit, imi iesea un articol memorabil. I-am si spus, a enspea oara, cat regret ca un om asa spumos ca el e sobru la televizor. Mi-a raspuns „lasa, ca avem timp!”. Nae lua la misto si timpul, credea ca-l dribleaza. As vrea sa-mi inchipui ca a ironizat si cancerul, echivalandu-l cu o retrogradare a Rapidului. Cazi in B, dupa ceva vreme te intorci in Divizia A, poporul giulestean te aplauda, iti scandeaza numele, te umple de flori.