De ce trebuie să ducă Simona Halep drapelul olimpic? Wimbledon și Roland Garros reprezintă cosmosul tenisului și nu se compară cu aurul olimpic la o disciplină sportivă proaspătă la Jocurile Olimpice. Halep a luat acea medalie solară atunci când și-a micșorat sânii pentru tenis, într-o țară în care femeile își bombează bustul, transformând în mingi de handbal niște mingi de tenis fleșcăite. Asta-i diferența dintre amazoană și curtezană.
Așii din tenis, fotbaliștii de la Real Madrid sau Barcelona, baschetbaliștii din NBA (au făcut o excepție Jordan și al său Dream Team, în 1992) nu au ce căuta la Olimpiadă. J.O. înseamnă splendoarea gratuității pentru gimnaști sau canotori și doar un exercițiu – forțând termenul – electoral pentru milionarii din sport. Prima constatare a unui fotbalist spaniol sau a unui tenisman, când ajunge în Satul Olimpic, e că se mănâncă exact ca la cantină. În Divizia B, la noi, meniul e mai bun decât în Satul Olimpic.
Olimpiada este un motiv de a-i aureola, o dată la patru ani, pe marii sportivi care muncesc la fel de mult sau chiar mai mult decât fotbaliștii sau jucătorii de tenis, dar excelează în discipline cu mai puțini spectatori și cu audiențe tv mai mici. Vedetele J.O. sunt gimnaștii, atleții (în ramura asta se mai găsesc ceva bani, de vreo 20 de ani încoace), canotorii, luptătorii. Și așa le facem destule nedreptăți acestor oameni, care zici că sunt născuți pe 29 februarie. De ce să nu-i lăsăm să fie vedete CÂND E MOMENTUL LOR? Vă dau un exemplu. După fiecare succes extern, presa lansează sondaje tâmpite, precum „Cine este cel mai mare sportiv român?”, și îi nominalizează pe Hagi și Ilie Năstase, Nadia și Halep, însă uită de Iolanda Balaș și Ivan Patzaichin. Deasupra ștachetei și pe apă, Iolanda Balaș și Patzaichin au plutit ca Nadia. Dar Iolanda Balaș, Patzaichin și Nadia n-au purtat niciodată drapelul olimpic, deși au câștigat aurul la cel puțin două ediții (Patzaichin la patru).
Hai, Halep ca Halep, dar în urmă cu trei săptămâni am citit că port – drapelul nostru ar trebui să fie Radu. Un portar bun. Cu zero selecții, deocamdată, în echipa națională. Asta nu i-a împiedicat pe ziariști să-i dea lui Radu mai multă atenție decât au avut parte vreodată Moraru, Iordache, Ducadam, Lung, Stelea și Lobonț la un loc. În curând, Radu îl va depăși pe Rică Răducanu. La numărul de apariții tv. Vă dați seama cum s-a simțit Patzaichin când a auzit că Radu a fost propus să ducă steagul, la Olimpiadă?
Două vorbe, trei prostii, cinci goluri (atâtea a luat de la Hagi) și despre mascarada de la Dinamo. Echipa asta are stadionul între Spitalul de Urgență și Circul de Stat, așa cum am scris în urmă cu peste 20 de ani, dar expresia e atribuită altora. Nicio problemă, m-am obișnuit să se ciordească de la mine. Acum, Dinamo a rămas doar cu Urgența, fiindcă nici Circul nu mai ce a fost, de când s-a scos dresura, pentru că așa au vrut oengiștii și alți panaramezi de la protecția animalelor. În curând vor fi eliminați din program și clovnii, fiindcă râd copiii de ei și îi discriminează. Noroc că a mai lăsat Rednic niște maidanezi și câțiva clovni în vestiarul lui Dinamo.