Ce am mai râs noi de Qatar pe facebook, hihihi și hahaha, m-am calificat și eu cu glumița „dacă ar fi în formă bună, dacă ar avea și puțin noroc, naționala României ar scoate un egal cu meseriașii din Qatar.” Dar am uitat un lucru esențial. În 1981, România a obținut cel mai mare succes al ei la un Campionat Mondial de juniori. Gabor a fost declarat cel mai bun junior din lume (cu patru ani înainte fusese Maradona), iar echipa noastră a ieșit pe locul trei în lume. Cine a fost pe doi? Qatar, care a bătut Brazilia în sferturi (3-2), Anglia în semifinale (2-1) și a pierdut finala cu Germania (0-4). Așa că mai subțire! Degeaba ieși pe locul trei, dacă pe doi e Qatar. Din păcate, și la mondialele de seniori din 1994, marea noastră performanță a fost umbrită. Noi am prins sferturile, bulgarii semifinalele, iar Stoicikov a luat Balonul de Aur.
E foarte bine că Mondialul se joacă în Qatar. Scandalul legat de desemnarea frauduloasă a amfitrioanei justifică și alte critici pe care le putem aduce acestei competiții. Dacă Mondialul s-ar fi disputat în Europa, presa noastră contaminată de progresism ar fi lăudat toate năzbâtiile de natură trotinetistă. Europa e mai bolnavă decât Qatarul. Ca s-o dau în versuri, „n-ai petrolul, n-ai dolarul/ și de ciudă-njuri Qatarul.”
Ăștia care ironizează Qatarul din fotoliu sunt convins că l-ar fi lăudat dacă erau trimiși să relateze de acolo. Eu am fost la trei turnee finale (două mondiale și un european), dar am fost pentru că era echipa noastră acolo – Franța 1998, Belgia – Olanda 2000, Elveția – Austria 2008. Cel mai bine m-am simțit în Elveția și cel mai rău în Belgia, la Bruxelles. Am stat la zece minute pe jos de Grand Place, pe Rue de Faqoz (are acel „q”, precum Qatar, și se pronunță Rue de Fax). Am scris tot ce mi-a trecut prin cap, am înjurat pe cine am vrut – pe francezi și pe elvețieni nu, pentru că n-aveam de ce. Dacă ajungeam în Qatar sunt convins că m-aș fi autocenzurat. Sau aș fi scris vitejește, dar după întoarcerea în țară.
Spunem că șeicii au niște bani pe care nu-i merită. Probabil. Dar noi nu suntem buni nici de invidioși. Trotinetiștii slugarnici susțin că nu merităm să intrăm în Schengen. Și dacă nu merităm – ce? Șeicii se întreabă dacă merită să fie miliardari? Important e să profităm, nu să merităm.