Vă mirați că Baranga, șef la Spălarea Banilor, avea diplomă falsă de bacalaureat. Problema e că Statul știa de vreo zece ani.
Am insistat de nu știu câte ori, în textele mele, cu două propoziții. „În noua Românie, doctoratul se ia mai ușor decât bacalaureatul”. „X are mai multe masterate decât cărți citite”.
Am înțeles că Baranga e un neicușor sărit puțin de 50 de ani. Asta înseamnă că și-a desăvârșit ignoranța (glazurată cu diplome) în mlăștinoșii ani ’90, când se putea face orice. Un examen aranjat era ceva banal. Dar am văzut și dobitoci care au picat examene aranjate. „Îți dau capitolul ăla. Învață pe dinafară titlurile celor cinci subcapitole. Sunt îngroșate. Dacă nu reții cinci, să zici măcar trei”. Iar panaramezul uită și ce culoare avea coperta cărții. Asta se petrecea la oral. La scris ar fi fost mai ușor. Dar nu era. „Vezi că mă duc la geam. Scoate cartea și copiază”. Ăla scotea cartea, dar nu știa de unde să copieze. Puteai să-i lași cartea o oră și nu găsea subiectul.
Poate că ați mai auzit povești din astea. Dar se mai petrecea un lucru pe care nu l-a evidențiat nimeni. După ce lua examenul așa cum îl lua, fraierul, care se închipuia bagabont, le zicea prietenilor „dă-l în trotineta mea pe profesor, că e un șpăgar!” O fi fost. Dar du-te-n trotinetele noastre, că nu erai tu în măsură să ridici probleme etice!
Eu nu umblu cu deontologeli și nu mă interesează că mulți băieți au luat în felul ăsta niște diplome de care nu s-au folosit. Ăia n-au nenorocit pe nimerit.
Există, însă, băieți și multe, multe, foarte multe fete din categoria asta care au ajuns să învârtă bani publici și chiar să lupte împotriva corupției. Dar văd că nu prea le spune nimeni, ca pe vremuri, la țară: „bă, voi n-aveți număr la poartă și faceți figuri?”
Să trecem la noua generație. Copilul minune Selly s-a plâns la televizie că manualele sunt vechi și jegoase, iar liceenii ar prefera să li se proiecteze filme model Discovery. Foarte bine. Eu am fost prost. Am citit „Crimă și pedeapsă” în loc să cer cu tupeu desenul animat cu Raskolnikov. Mă puneam la televizor și făceam galerie: „așa, puiule, mierlește-o pe cămătăreasă și pe urmă du-te la curve!”
Nu, n-am uitat de USR. Nici ăștia nu știu să copieze, dar vor să facă manevre. Cea mai tare declarație a campaniei (post)electorale au dat-o useriștii, după ce au intrat pe blat în încăperea unde erau sacii cu voturi. „Nouă ni s-a zis că nu merge camera video”. Mai mult de atât nu se poate. Sigur, nici securiștii n-au fost de cuvânt. Totuși, le-au promis oamenilor ceva. Useriștii mai sunt loviți de o problemă, pe lângă cele cunoscute – au ca unică lectură telefonul, se exprimă în giboneza corporatistă și tot așa. Domnilor, avem un caz grav! Useriștii nu știu nici să înjure, dar înjură prin piețe și pe centurile de socializare.