Niște bagabonți din Dobrogea au furat, timp de patru ani, motorină de milioane de dolari din baza militară americană aflată în comuna Kogălniceanu. Pe vremuri, la Kogălniceanu era Aeroportul civil al Constanței. Și aterizau, în fiecare vară până în 1985, câte 50 – 60 de avioane cu turiști. Insist, 50 – 60 de avioane zilnic, în iulie și august. În Mamaia, de la celebrele „Butoaie” încolo, nu era cazat niciun turist român. În hotelurile Orfeu, Comandor, Amiral, Lido, Ambasador, Savoy ziceai că ești în RFG.
Eu mă mir că soldații americani au fost atât de neglijenți, țînând cont că președintele lor, domnul Joe Biden, e foarte ager. Viteza de reacție a domnului Biden e mai mare decât viteza de reacție a avioanelor cu reacție, iar soldații lui Uncle Sam au pierdut motorină, what a shame, what a shame!
Motorină din aia bengoasă, cred că era aditivată, cred că era de la kerosen în sus, cred că ne-a luat naiba. Le-am furat motorina partenerilor noștri, să ne fie rușine! Și suntem parteneri de pe poziții egale, nu oricum.
Apropo de Aeroportul Kogălniceanu, am o poveste cu aviația americană. Pe data de 4 aprilie 1944, în duminica Paștelui, aviația americană a bombardat Bucureștiul. Foarte bine a făcut, fiindcă România era aliată cu Germania. Am scris corect, da? Despre pierderile umane nu mai amintesc, fiindcă aici este vorba despre pierderi materiale. În acel bombardament a fost distrus Muzeul Kalinderu. Atunci s-a țicnit Pallady. S-a țicnit total, fiindcă mizantrop era dinainte. Pe simezele din Muzeul Kalinderu se găseau 140 de lucrări de Pallady.
Tot atunci s-au pulverizat și colecțiile Lazăr Munteanu și Victor Eftimiu. La sfârșitul secolului XIX, Lazăr Munteanu stătea cu chirie în „Casa cu Lei” din Constanța, care aparținea unui armean, văr cu Zambaccian. Lazăr Munteanu avea colecție de artă, iar Zambaccian s-a îndrăgostit de pictură în „Casă cu Lei”.
În martie 1944, Lazăr Munteanu și Victor Eftimiu locuiau în București, în același imobil, pe același palier. „Lazăr Munteanu, cumnat cu Kalinderu, a fost judecător la Tribunalul Internațional de la Haga. Scurt de statură, cu o barbă albă în colier, purta pălărie tare și baston, realizând tipul burghezului rafinat, fin de siecle, din cartierele de lux ale Parisului. Pereții erau toți împodobiți cu lucrări de Grigorescu, Luchian, Andreescu.” (N. Carandino, „De la o zi la alta”)
După bombardament, Victor Eftimiu s-a certat cu marele pictor George Dărăscu, pentru că Dărăscu avea cele mai bune lucrări în colecția Victor Eftimiu. Lazăr Munteanu nu a mai vrut să știe de nimic și a murit în scurt timp. Victor Eftimiu s-a retras la Breaza.