Ieri a fost o lamentatie generala pe tema „Otelul Galati ne-a facut de ras in Europa”. In primul rand ca noi nu mai avem nicio reputatie internationala, de cand s-a lasat Hagi, asa ca Otelul nu avea pe cine sa compromita.
In al doilea rand, Otelul reprezinta expresia fidela a fortei noastre fotbalistice. Avem o campioana anemica, livrata de o competitie interna muta pe teren. Fotbalul romanesc respira doar la televiziile de sport. E imposibil sa exportam vociferarile de la tocsoaie in Liga Campionilor. Acolo se traieste din investitii si puncte in clasament, nu din punctele de rating stranse comod, sunand presedintii si patronii, pe care ii ademenim sa fie priceputi absoluti. Sunt intrebati despre orice, ajung sa se creada competenti in toate domeniile si rezultatele se configureaza firesc. Patronii nu-si neglijeaza doar echipele, ci si afacerile, pentru a vorbi la televizor. Iar televizorul nostru nu-i convertibil in Liga Campionilor, in Europa League si in viitoarele preliminarii pentru Campionatul Mondial.
Otelul este o mortaciune imbracata in rochie de mireasa, de la care am avut pretentia sa danseze in Europa. Si inca a iesit bine. La cum arata, putea sa ia scoruri de la 5 in sus. A fost stearpa, dar era loc sa fie si ridicola.