1. Dacă-ți scanezi singur produsele la supermarket, adică te transformi din client în forță de muncă, n-ar fi normal să ți se facă o reducere? Ar fi. Poate că în felul ăsta vor învăța și pensionarii să plimbe borcanele prin fața becului care, după ce că-i roșu, mai și bâzâie. Se vor încurca bătrânii la început (și la mijloc, și la sfârșit), dar asta-i situația. Procesul durează și vor rămâne nemâncați corporatiștii, care au ca unică lectură codul de bare. Distracția maximă va fi când o persoană publică va cumpăra 70-80 de produse alimentare și va uita să scaneze un iaurt. Pe burtierele televiziilor vom citi că domnul celebru este un „Corupt conspiraționist”. Bine că multinaționalele n-au preluat și frizeriile. Ar fi foarte interesant să-ți tunzi singur părul de pe ceafă și la sfârșit să lași bacșiș. Ultima nu-mi aparține, dar mi-a plăcut.
2. Presa discriminează când vine vorba despre arestări. Oamenii de afaceri sunt prezentați ca niște tâlhari, iar Greta Thunberg e luată cu duba săptămânal, pentru că blochează în mod evident niște fluxuri economice, dar e înfățișată ca o eroină. Toți acuzații noștri de corupție la un loc n-au adus atâtea prejudicii materiale cât Greta Thunberg. Ecoanarhiștii salvează planeta, dar vandalizează tablourile, hai, gata, că nu mai ține cu Greta! V-ați făcut steag din pamperși!
3. La fel e cu procentele în politică. Pesediștii sau peneliștii mergeau pe mucles când aveau sub 20%. Se regrupau „pe dedesubt” și vorbeau cu „Excelență” ori „Boss”. Când îmi zgâria cineva urechea cu „Excelență”, îmi ziceam „uite încă unul care mă ia de prost sau e el foarte prost.” Ambele variante erau valabile. Oricum, pesediștii și peneliștii combinau în șoaptă și se dădeau băieți buni când le intrau voturile la apă. Parțial eclozații din politică nu vor prinde niciodată 20%, dar fac figuri de 70%. Franța și Italia au deja probleme economice la fel de grave ca noi. Dar i-ați auzit cu „vreau o țară ca afară!” pe francezi sau pe italienii? Nici măcar ungurii sau bulgarii nu scot din ei o asemenea enormitate. „Afară” nu-i dă nimeni bani unui român ca să fie oengist. Ăia de „afară” au ei oengiștii lor. Tu poți să fii cel mult picolo al unui ospătar magrebian, care nu te întreabă câte masterate ai. Chiar așa, vă credeți toți Greta Thunberg? În stupizenia ei Honoris Causa au fost investite sute de milioane. Primul care a zis „un monstru se crește greu” a fost băiat deștept. Monștrii bătrâni și monștrii altor popoare sunt inutili.
