Memelusul. Eu l-am poreclit Memelusul. L-am mascarit in toate felurile. „Scrumbia de Galati care vrea sa se califice la categoria jigodii de Bucuresti”, „Ioana Tufar de Galati, despaducheata la Bucuresti”. L-am acuzat ca „sarea gardul de la Sidex cu tabla ondulata in spate”, ca „a devastat piscicultura nationala”, ca se pricepe atat de bine la fotbal, incat „a brevetat sistemul vraiste-razna-muci”.
Toate astea le-am scris pana la cutremurul din 4 martie 2014, cand Memelusul a fost condamnat cu executare, desi procurorii cerusera cu suspendare. De atunci, i-am luat apararea de cate ori s-a ivit ocazia, in timp ce lichelele care statusera la masa lui il injurau, iar naparstocii de pe Facebook repetau gluma cretinoida „atentie, Meme, sa nu-ti scape sapunul, la dusuri!”. Memelusul a avut, in presa, si prieteni care s-au dus sa lucreze alaturi de noua conducere a federatiei, adica de veleitarii care au profitat (si) de incarcerarea lui. Cel mai mult ma distrau obiectivii care debitau lozinci din categoria „in fata legii, Messi si Arhire sunt egali”. Absolut, absolut! Nu ma intrebati cine-i Arhire, ca habar n-am, probabil ca e un fotbalagiu pe care Memelusul l-a transferat sau nu l-a transferat sau a vrut sa-l transfere, Arhire, auziti, Arhire, doi ani executati pentru Arhire!
In astfel de situatii, deontologii previzibili isi incheie articolul cu un mesaj constructiv, eventual moralizator. Nefiind prieten sau coleg cu prostoboii, n-am niciun mesaj pentru Memelus. Altceva mi se pare interesant. Mihai Stoica a intrat in puscarie dupa o ancheta (foarte izbutita, nu m-am indoit o clipa!) a lui Tolontan si a iesit cu o zi inainte ca acelasi Tolontan sa puna in discutie etica judecatorilor romani.