In Portul Molo Beverello din Napoli te asfixiaza si apoi te incremeneste panorama Golfului Circumvesuvian. Iei vaporul si asisti la aventura tireniana a insulelor Capri, Ischia si Procida. Regret ca am vazut doar Capri. Am trecut pe langa Ischia, unde saptamana trecuta a fost un cutremur de patru grade, care a daramat aproape o jumatate de insula si a distrus turismul, increderea in siguranta din Ischia pe o perioada de cinci, sase ani. As fi fost tentat sa scriu pe 50 de ani, dar ma gandesc ca si Santorini a avut un cutremur la mijlocul secolului trecut, dar si-a revenit iute.
La un seism de patru grade, nu trebuie sa cada nimic. Daca esti intr-o cladire serioasa, nici nu-l simti. In Ischia a fost dezastru. Ischia produce intr-o luna mai mult decat toate statiunile din Romania, in zece ani. Imaginati-va ca o nenorocire similara ar fi izbit turismul nostru si asa fisurat! Ar fi fost scosi tefeleii in piete, sa schimbe Guvernul ales. Aceste somitati ale ignorantei, ca sa ma exprim academic, terorizeaza Romania de vreo doi ani, de cand si-au transmis pe facebook „sa aveti un Halloween (o zi pe care o sarbatoreau si rudele lor de la tara, carora le curgea pamantul patriei din buletine – n. m.) de neuitat!” Si a fost de neuitat, sa recunoastem. De atunci, Romania e speriata de niste vietati care nu stiu sa marieze substantivele cu adjective. Nu au, nu au, nu au adjective. Pentru corporatistii care si-au luat pana si chilotii in rate, totul „e ok” si „super”. Cum e acolo? „Suuupeeer!” Iti place nu stiu ce? „Yeees, e ok!” O sa spuneti ca generalizez. Da, nu contest, generalizez, pentru ca asa se lupta cu propaganda platita de Secu, prin agentiile de publicitate. Sa se jure influencerii de pe facebook (niste activisti cu conturi gonflate) ca eu mint! Ba, mint eu, ba? ANAF ma confirma sau nu?
Pentru toata situatia asta, vinovat e Dragnea. Golania cu luminite din Piata Victoriei e opera lui. Daca avea autoritate, clasa, anvergura, subtilitate, individul amfibiu si vascos dadea amnistie fara sa rasufle fraierii astia. Dragnea nici nu trebuia sa foloseasca forta. Ma angaja pe mine si ii rezolvam frumoooos pe micii tortionari. Cand ieseau neomarxistii in week-end, cu bicicletele, pe Calea Victoriei, eu as fi organizat o parada a masinilor de epoca. O masina mai veche de 30 de ani e considerata de epoca. As fi venit cu Trabanturi din 1985, ca sa le ofer niste aer curat , ca sa-i ecologizez (” Salvam, salvam!” – hai, sictir, escrocilor!) cu tevile de esapament. In acelasi stil as fi procedat cu apartamentele care au vedere in Piata Victoriei. Inchiriam 20 si bagam stilul „distrage-le atentia!”, stilul Georgescu – Balamuc. Acest nene a fost un bun pictor roman, dar internationalistii atei n-au auzit nici de Tonitza sau Luchian, fiindca maestrii nu s-au dovedit super sau ok. Ca sa fiu elegant, Georgescu – Balamuc era un artist excentric, care tinea geamurile deschise cand organiza petreceri. Vecinii – scandalizati. Simtindu-se obligat sa rezolve problema, pictorul a coborat din bloc in chiloti, a traversat strada, a sunat la etajul unul sau doi, unde erau pudicii, si s-a recomandat. ” Buna ziua, io sunt Georgescu – Balamuc. Fut vizavi!”