1. Fără jumătate dintre piesele de bază și cu titulari care stau pe băncile de rezerve sau în tribună la echipele de club, echipa națională a jucat mai bine decât la acel 2-2 cu Elveția, care ne-a dus la Euro 2024. Lucescu te cizelează, dar nu-i răspunzător de greșeli elementare și nu poate antrena absenții, accidentații și arbitrajul. Acel Vassaras e la FRF ca să nu fim dezavantajați. Nu l-a pus nimeni să fure. Grecul discret ia bani grei ca să ne protejeze. Are relații? Unde sunt? Dar Burleanu ce relații are? S-a lăudat că s-a făcut cunoscut la UEFA. Poate că la secretariat sau printre aitiștii de acolo. În ultimii zece ani ai lui Mircea Sandu la FRF nu ne-au mai furat arbitrii și am bătut Turcia (în deplasare) și Olanda sau am făcut meciuri egale cu Italia și Franța la Euro 2008.
2. Această înfrângere m-a enervat pentru că i-a dat posibilitatea oricărui numărător de cornere de Divizia C să se creadă Ceaușescu la vânătoare și să tragă în trofeul cinegetic Lucescu. Când eram eu în ll școala generală, pe Lucescu îl lăudau în presă Adrian Păunescu și Ioan Chirilă, scria nuanțat despre el Radu Cosașu și îl bombardau cu farmec (scuzați oximoronul) Fănuș Neagu și Eugen Barbu. Putem scoate o carte despre Lucescu doar adunând textele acestor bijutieri ai cuvintelor. În contextul de acum, ebeniști ai cuvintelor. Azi, orice ucenic de tâmplar care a ciuntit trei știri (două evazive, una falsă și toate trei în limba de lemn) are păreri. Dar nu despre oricine. Începe cu facultatea, deși mă-sa n-a reușit să-l înscrie la grădiniță. Producătorul de muci vrea să debuteze cu un fault de roșu la Mircea Lucescu sau Hagi.
3. Tovarășii ziarici, aloooooo! Băi, împăiaților! Mai ușor, că sunteți colegi cu domnii comentatori ai Antenei 1, care n-au știut rezultatul final al partidei cu Austria, pe care au transmis-o în direct! Nu e vina lor. N-au meciuri în picioare. Exact ca fotbaliștii naționalei. Cei doi vorbeți ghinioniști sunt media presei, nicidecum codașii breslei. Au știut, în schimb, să ne anunțe că la Antena 1 urmează ”Insula iubirii”. Sau ”Clisma gândirii”. Chestia asta mi-a adus aminte de meciul cu Danemarca din 1989. Ne-am calificat după 20 de ani la mondiale și bietul Silviu Lung a fost adus cu japca să-i mulțumească lui Ceaușescu ”pentru condițiile create” în perspectiva Congresului 14 sau 15 – am uitat, sunt bătrân și uite așa, de-al naibii, n-am vrut să scriu numărul congresului cu cifre romane. Comercialul din 2025 conlucrează spornic cu jenibilul politicului din 1989.
4. Să nu ne întristăm, totuși, de Rusalii. Am o întâmplare din 1989, legată de acel meci cu Danemarca. A doua zi după marea victorie, ziaristul Geo Raețchi a fost trimis de redacție să-i ia o declarație lui Emerich Ienei. Pus în fața inevitabilului și vizibil stânjenit, Raețchi l-a rugat să spună câteva vorbe despre meci și să dedice victoria Congresului 14 sau 15. Ienei a zâmbit, a scos o sticlă de whiskey, a turnat în două pahare și i-a zis lui Raețchi ”Hai să ciocnim! Formulează tu declarația cum vrei, nu trebuie să ne stricăm ziua.” ”Alte glasuri, alte încăperi”, ca să împrumut un titlu.
