Politiciuciul Mihăiță Neamțu a zis că, la Wimbledon, au câștigat, și la feminin, și la masculin, ortodocșii. Era o constatare. Varză – muci, varză – muci, varză – muci a fost făcut pe facebook! L-au dezmembrat neomarxiștii. Sigur, Neamțu este un panaramez de elită. Și a meritat să fie jupuit, textual. Dar nu acum. Ci în 2012, când s-a șmenuit referendumul în favoarea lui Băsescu, iar Neamțu se bucura la geamlâcul unui veceu, alături de Monica Macovei, fiindcă a rămas președinte primul marinar – anticorupție din istorie. Și prostoboii îl credeau că-i anticorupție. Prostoboii ca Neamțu, care au văzut saci de cafea și stive de blugi doar la televizor. Când ajungea pe uscat, marinarul român bea whiskey, se ducea la curve și cumpăra marfă pentru bișniță. Doar Băsescu se ocupa de anticorupție.
Ce m-a enervat, acum, e că nu i-a luat nimeni apărarea lui Neamțu, după ce l-au atacat ierbivorii din Centrul Vechi. Chiar așa, ați ajuns să vă fie frică de tefeloazele neomarxiste? Vă cheamă pe toți Dăncilă? V-au speriat niște neomarxiști care se inspiră erotic din zoologie? Drogangiii nu mai au mult și vor legifera incestul. În țara asta, Eminescu a scris „credința zugrăvește icoanele-n biserici.” Puuuunct. „Credința zugrăvește icoanele-n biserici.” Cum, cum? „Credința zugrăvește icoanele-n biserici.” Pe Neamțu l-a atacat și Andrei Caramitru. Dacă tot îi place lui Cara mic să se creadă hamsie iconoclastă, atunci îi transmit că posedă toată stima comunității aromâne, care îl felicită fiindcă e primul machidon decreștinat. La Wimbledon au câștigat doi balcanici ortodocși. Sportivi cu ecluze spre legendă, fără îndoială. Dar balcanici. Dar ortodocși. Balcanici ortodocși, da? Ambii îl invocă pe Dumnezeu, inclusiv pe teren. Puteți contesta asta? N-a sărit nimeni pentru acea piele a putregaiului numită Neamțu. Căcăcioși sunteți! Orice trend e tornadă pentru voi. Va suflă ca pe puful de păpădie. Iar tefeloazelor le reamintesc că, anul ăsta, a existat o victorie a unei femei care i-a încântat mai mult decât triumful Simonei Halep. Facebookul s-a încins mai tare când „Codruța noastră” a fost propusă jupâneasă la prăvălia de cătușe europene. Atunci, foarte mulți progresiști, printre care și un ziarici care pute, au scris că „nu m-am bucurat așa nici când am intrat la facultate.” De facultatea acelui ziarici îi doare pe cititori în solzii hanusului. Dar sconcsul are două fiice. S-a bucurat pentru „Codruța noastră” mai mult decât în zilele în care s-au născut fetele lui? Mișto.
Azi am chef să vă enervez și încă n-am reușit, pe de-a întregul. Mi-e dor de Radu Banciu. Nu prea îi mai urmăream emisiunea, fiindcă, uneori, zicea câte o chestie ceangalie despre mine și nu mai puteam să dorm. Iau foc iute și îmi trece repede, dar mă prindea somnul destul de greu, după ce marseillezul crescut în maghiarime o lua pe miriște și o cotea prin bălării. Așa că îmi povestea mama, dimineața. „Dragă, a zis Banciu nu știu ce, dar l-am prins eu cu o chestie în franceză…” Banciu m-a enervat cel mai tare când s-a luat de un prieten de-al meu, în ziua când acestuia i-a murit mama. Opt oameni din zece nu îl suportă pe Banciu, tot opt oameni din zece nu îl suportă pe Mircea Badea, există foarte mulți care nu îi suportă nici pe Banciu, nici pe Badea. Eu îmi câștig(am) vremea cu amândoi. Cunoașteți expresia „vorbești singur, ca televizorul”. Ei chiar vorbesc ca televizorul și e complicat spre imposibil. Da, mă, da, mi-e dor de Banciu! Nu suntem prieteni, n-am băut niciun pastis împreună, n-am împărțit nicio bouillabaisse. S-a retras puțin și mi-aș dori să-l văd vărsându-se pe piață cu o carte. Ziaricilor, vă faceți că nu remarcați absența lui Banciu? Eu nu vă remarc prezența. Sunteți proști și ranchiunoși. Mă distrez când se trezește câte o proastă lătrând despre „sindromul Stockholm”. Ce înseamnă „sindromul Stockholm”? Un rahat. Banciu e citit, imprevizibil și nu poate fi înregimentat. Astea sunt defecte, în culturile mici. Știți ce îl doare cel mai mult pe românaș? Talentul altuia.
