1. Când ești tânăr, bezmetic și abia ți-ai luat carnet de conducere, cel mai mult te interesează la o mașină prețul, culoarea, marca, accelerația și claxonul. Ție nu-ți iese parcarea laterală, dar faci depășiri prin oraș ca pe autostradă. Pe un șofer cu experiență îl interesează siguranța și confortul. În limbaj politic, chestia asta se cheamă securitate și prosperitate. Nicușor Dan i-a scris lui Trump că ”sunt pe deplin încrezător că, împreună, vom realiza proiecte majore care vor aduce mai multă securitate și prosperitate popoarelor noastre.” Și acum Nicușor așteaptă să vadă ce va pune Trump. Benzină sau piciorul pe frână. Deocamdată, Trump a uitat în parcare mașina numită România.
2. Gata, s-au terminat alegerile! Să zici despre Georgescu că e legionar e exact cum povestește el că e dac. Sau cum ai spune peste 50 de ani că ești pesedist. Există apartenențe care vor exista și peste 100 de ani. Cuvântul ”escroc” va rezista.
3. Și în partea cealaltă trebuie să funcționeze ”gata, s-au terminat alegerile!”. Nu poți să o ții la infinit cu ”Mucușor”. Avem un antrenor foarte bun de fotbal care își roade unghiile în timpul meciului. Am cunoscut oameni strălucitori (scriitori, medici, arhitecți) care își rod unghiile. Și nu le rod fiindcă nu mai găsesc forfecuța cu care și-au tăiat pașapoartele (expirate). Obiceiul ăsta respingător se cheamă onicofagie. Și această onicofagie e un tic sau chiar o boală generată de concentrarea totală. Creația te absoarbe, nu-ți mai dai seama că te faci de râs. Nu o să-și roadă niciodată unghiile o divă care a citit mai multe etichete decât rândurile din abecedar. Un artist sau un savant care își roade unghiile cântă la nai în timp ce lucrează la o capodoperă. Cu ce să roadă o divă? Ea are fațete dentare și o sculptură de botox în loc de gură. Dacă aș fi măgar, aș scrie că nici plăcuța suedeză nu îi iese bine. Dar nu scriu eu așa ceva.
4. Bancul de mai jos l-am adaptat. Inițial, era cu doi avocați interbelici, care colaborau într-o speță, și l-am citit în cartea ”Povești ale Domnilor din București”, de Victoria Dragu Dumitriu. Așadar, într-o țară (nu e România, cum să fie România?), un politician cu părul alb și unul brunet voiau să ajungă premier și președinte. Ăla cu părul alb îi tot zicea brunetului ”fă ca mine, că sunt curvă bătrână, ascultă-mă pe mine, că sunt curvă bătrână, mergi pe mâna mea, că sunt curvă bătrână!” După ce au pierdut alegerile, brunetul a replicat ”ești matale curvă bătrână, dar o faci prost!”