In aceasta saptamana, presa din Romania a avut parte de un eveniment de gala. E vorba despre reportajul-interviul-articolul-documentul lui Tolontan despre Nesu. Fenomenele se vad, se traiesc.
De data asta, l-am citit. Acest manifest pentru viata te convinge ca presa scrisa – agonica galaxie Gutenberg se va insanatosi. Auzi, „presa scrisa”! Presa exista doar in aceasta forma. In rest, e divertisment. In urma cu 5-6 ani, stateam cu Ovidiu Ioanitoaia pe terasa hotelului Lordos, din Larnaca. Terminaseram micul dejun si am iesit sa ne bem cafelele si sa fumam. Era februarie, dar soarele se prabusea, in trepte emoliente, printre efuziunile metalurgice ale Mediteranei. Nea Ovidiu se afla in dispozitie confesiva. „Eu n-am avut un talent extraordinar, dar am muncit mult si iubesc meseria asta. La emisiune ma joc. Scrisul, baiatule, scrisul inseamna presa! Nu dau doi bani pe comentatorii TV (si a inceput sa-i enumere — n.m.). Vezi sa nu povestesti ce am vorbit, ca-mi faci probleme!”. Ete, na! Am scos amintirea din naftalina memoriei si am pus-o pe hartie pentru a-i adresa lui Tolontan un salut pe care-l merita un singur gazetar sportiv — Ion Cupen. Daca, Doamne fereste, Tolontan ar disparea maine, reportajul dedicat lui Nesu ii va perpetua numele. Pacat ca un om atat de inteligent si de talentat (aproape ca) se dezumanizeaza cand publica anchetele alea securistice, cand transforma un ziar de sport in oficiosul DNA, cand judeca rigid o tara de invoiala.