1. În urmă cu 20 și ceva de ani l-am cunoscut pe Vali Vijelie. S-a întâmplat la Trattoria Il Calcio din Herăstrău, nu la o petrecere cu manele. Vijelie a fost foarte civilizat. Și se exprimă ca atare. Chiar pedant. Se simțea că nu îi e ușor. Vorbea numai despre muncă și seriozitate, îmi venea să fac o excursie spre valorile lui inițiale și să-l invit și pe el. M-am abținut să-i zic „una vorbim, alta cântăm”, parafrazându-l pe Arghezi cu „una vorbim, alta fumăm.” Arghezi rostea des expresia asta. Le-ar fi spus-o, față către față, și lui Gheorghiu-Dej, și lui Zaharia Stancu, și unor preoți. Zilele trecute, am văzut pe net o declarație a lui Vijelie. „Când fac o investiție imobiliară, nu mai cumpăr un apartament. Iau câte un etaj întreg.” Nu-i vina lui. Aici este vorba despre batalioanele nași – fini – cumetri, care au plătit pentru ce livrează Vijelie la paranghelii, mulți dintre ei fiind bugetari, adică oameni lipsiți de gust care au mutilat cultura națională. Văzând ce se întâmplă la festivalurile celor sub 20 de ani, e clar că nu ne putem opune. Manelele au devenit singura noastră marfă pentru export.
2. Dar mai bine manelist decât vânător de funcții. Fiindcă mi-a plăcut atitudinea lui Iohannis împotriva useriștilor (lupta contra salamandrelor oengiste de după Colectiv e singura mea miză politică), nu l-am criticat de vreun an, poate chiar doi, pe sasul elocvent ca un Trabant. Dar am văzut că, după ce a sfeclit-o cu șefia la NATO, acum vrea să ajungă nu știu ce comisar european. Bani ai, copii n-ai, ce-ți mai trebuie, Herr Spielhosen Brr Brr? Ce e mai frumos decât să fii rentier? Gheorghe Pituț, un mare poet care a murit tânăr (la fel ca fiica sa, Barbara, și fiul său, Ionuț – prietenii mei din copilărie, Dumnezeu să-i odihnească!), a scris „Puterea este fruct divin,/ cel ce încearcă să o guste/ e asemeni celor ce beau vin/ în cer, la cramele auguste.”
3. România e o țară sănătoasă în comparație cu marile puteri devitalizate. SUA și U.E. au dat forță Chinei și Indiei. Iar U.E., în loc să lumineze, pâlpâie, pentru că nu poți să le ceri oamenilor trecuți prin comunism (cei din estul Europei) și familiilor vechi de industriași din Occident să accepte politicile de stânga ale Bruxelles-ului.