Mamaia a fost cel mai deștept proiect început de Regalitate și încheiat de comunișți. Totul era făcut cu multă minte. E suficient să descriu complexurile Savoy – Ambasador – Lido și Amiral – Comandor – Orfeu. Au fost construite ca Belvedere – Amfiteatru – Panoramic din Olimp. Adică trapez cu baza mare spre vitrina cu frunze de nuc cusute cu pleiada valurilor. Terase și piscine la nivelul nisipului, dar plaja este mult mai mare și mai lată decât la Olimp. Hotelurile astea au fost sublim gândite inclusiv din punct de vedere semantic. Amiralul și comandorul sunt șefii navigației, iar atunci când cânta Orfeu, se clătinau și stâncile.
Cea mai urâtă perioadă a Mamaiei a fost 1996 – 2000, când ministrul Turismului era Akos Birtalan. Marea acestui domn cred că se numea Balaton. Dar din 2000 încoace, Mamaia a redevenit Regina Litoralului. Mulți vor spune „dom’le, nu ne-a plăcut, fiindcă ne-am ars la soare sau la portofel”. Așa e, dacă nu știai mersurile, te cam ardeai. Turismul litoralist are 10 weekenduri. Dacă două sunt ploioase, rămân vreo 15 zile. Așa că ești atacat. O săptămână la un hotel din Mamaia e sub Bulgaria și alte cantine din țările socialiste. Dar un weekend la Mamaia e(ra) de nivel Spania, dacă știai unde, cu cine, cum și cât. N-am scris Sudul Franței. Am rămas la Spania.
În iunie 2021, Mamaia arată mai rău decât Sectorul 1. S-a lărgit plaja, dar plaja trebuia lărgită la Olimp, între vila lui Ceaușescu și Panoramic – Amfiteatru – Belvedere. Iar „lărgitura” de la Mamaia nu e plajă. E un drum pentru beduini. Nu mai e nisip, nisipul fin de la Mamaia e „dedesubt”, ca ruinele antice. Sau poate urmează să se facă o pistă de biciclete pe Malul Mării, fiindcă mă aștept la orice.
Era un film comunist, „Salutări de la Agigea”, în care ni se arăta ce frumos (oribil) trăiau brigadierii care făceau, în anii ’80, Canalul Dunăre – Marea Neagră. Exact așa arată plaja, precum Canalul înainte să-i taie Ceaușescu panglica. De la Năvodari până dincolo de Cazino – niciun șezlong. „De abia de la 1 iulie, când va fi predată lucrarea”. Și Marea e departe, departe de hoteluri, abia o mai vezi din cameră, avem primul litoral cu mai mult nisip decât întindere albastră.
Înălțător e și la multe restaurante, noroc că nu la toate. În loc să-ți dea meniul, ospătarul îți zice să te uiți la un pătrat cu hieroglife și să-l scanezi. Ciorbe fierte în pixeli să mănânce alții, nu eu. Telefonul ține loc și de lingură, și de bani, că plătești cu el. Îți vine să fugi pe plajă, dar care plajă? „Când vom avea iarăși nisipul ăla fin de la Mamaia?” „Peste 30 – 40 de ani, doar natura poate rezolva”. Mulțumim. Întotdeauna am stat bine cu viitorul.
