1. Suntem un pic triști, dar foarte fericiți, am lăcrimat și acum exultăm. Eram pregătiți să o votăm pe doamna Kovesi pentru funcția de președinte al României, dar se spune că Iohannis și șefii sasului elocvent ca un Trabant ar fi hotărât altfel. Maia Sandu va fi președinte. Nu mai e nici Soros ce a fost. Trebuia să-l pună direct pe Zelenski, ca să facem economie și de culori, nu numai de energie. De ce ne trebuie roșu, galben și albastru pe steag? Punem direct galben și albastru. Totuși, e mai bine cu doamna Sandu, românca noastră scumpă, care are prenume de zeiță. Prenume grecesc, deși îl poartă (abuziv!) foarte multe femei din Uniunea Sovietică. Maia și-a dedicat viața poporului român, n-a avut timp nici să se mărite, dar putem rezolva, fiindcă e plină patria de sepepiști frumoși, deștepți și patrioți.
2. Clotilde ce părere are despre chestia asta? Domnule Iohannis, să-i cereți aprobarea, fiindcă ea conduce Centrul Bucureștiului, deci România. Dacă vi s-a ridicat gunoiul din fața reședinței, înseamnă că e de acord. Of, bine că s-a rezolvat și chestia asta!
3. Ați văzut ce s-a întâmplat la CCR, da? Mai spune cineva că Dreptul e o știință? Doamneee, cât m-am certat cu toți hapciupaliticii globaliști, cărora le povesteam, pentru că nu e nimic de demonstrat, că justiția e o chestie propagandistică. E ca literatura proastă sau istoria răstălmăcită. Iar neodogmaticii răspundeau cu superioritatea generată de ignoranță că „nu se comentează deciziile justiției.”
4. Nu ești un userist adevărat dacă nu bagi și amenințarea „o să ne sancționeze Comisia de la Veneția!” Extraordinici și extramorocar! Am mai scris-o, o repet. Adevărata comisie de la Veneția a avut alcătuirea Fănuș Neagu – Nichita Stănescu. Povestea o știu de la Fănuș Neagu. A zis-o de mai multe ori, de fiecare dată altfel, iar eu am auzit-o în versiunea de mai jos. Chiar de la Fănuș Neagu, fiindcă am avut șansa să-l cunosc. În anii ’65 – ’70, în perioada de deschidere ceaușistă, copiii teribili și geniali ai literaturii române au coborât din vaporetto în Piața San Marco, s-au plimbat pe străduțele înguste, au traversat poduri peste canale și s-au proptit într-o cârciumoară aflată pe lângă Ponte Rialto. Nichita Stănescu a comandat „două fripturi și paișpe sticle de vin.” Chelnerul se holba la „Comisia de la Veneția”. A intervenit Fănuș Neagu. „De ce te uiți așa, nu vezi că suntem doi?” Ospătarul și-a revenit. „N-avem decât opt sticle.” Dar cu Fănuș Neagu îi era greu oricui. „Adu-le pe alea opt, pe urmă iei matale tramvaiul (și i-a arătat o gondolă, n.m.) și completezi până la numărul cerut de Nichita. Ai grijă, că o să te urmăresc cu osârdie!”
