1. Alegerile prezidențiale sunt întotdeauna mai spectaculoase decât cele parlamentare. La prezidențiale vezi candidații, te interesezi ce-i cu ei, îi auzi răspunzând, în câteva săptămâni de campanie, la sute de întrebări, unul te enervează, al doilea ți-e simpatic, alții nu-ți spun nimic. Alegerile parlamentare se duc mai mult spre abstract când tragi cu ochiul spre alte țări și știi puține lucruri despre partide. Moldova a stabilit o premieră. La televiziile noastre nu s-a vorbit niciodată atât de mult despre o luptă electorală din afara granițelor României. Și s-a creat chiar emoție. Și se exagerează. Se spune că alegerile astea sunt importante pentru ”soarta Europei.” Pentru români poate că sunt. Dar cred că francezii și englezii de rând au alte griji când traversează Canalul Mânecii cu trenul Eurostar. Nu stă nimeni să întrebe ”ce a făcut Maia?”
2. La noi, parlamentarele din Moldova sunt despre ăia care o susțin pe Maia și despre ăia ăia care nu o susțin pe Maia. Din ce am văzut în ultimii 35 de ani, nu cred că Moldova a avut trei politicieni de nota 6. Maia are, din punctul meu de vedere, media 8. Inteligență de nota 5, capacitate de a răspunde la comenzi de nota 9 și sprijin extern de nota 10. A contat, pe plan internațional, și aspectul Maiei. O apariție ștearsă în țara femeilor voluptuoase. În 2005 am fost la Chișinău. În nicio capitală din lume n-am întors de atâtea ori capul pe stradă. Iar în restaurantele și în cluburile din Moldova îți sar ochii de la o bustieră la alta ca atunci când te uiți la un meci de tenis și stai în dreptul fileului.
3. Maia – exact acel invers care dă garanții de seriozitate. O persoană fragilă, cu un trup fără relief, dedicată doar politicii. De cealaltă parte erau libidinoșii burtoși care conduceau Moldova. Unii nebărbieriți, alții albinoși, toți cu noduri de cravată deplasate mult în stânga sau în dreapta celui mai înalt nasture al cămășilor mereu nădușite. Când le vedeai ochii umezi și lacomi, fețele și cămășile transpirate îți venea să le dai șpaga într-o batistă și îți doreai să nu-i mai întâlnești vreodată. Nu de frică, de silă.
4. Pentru electorat, Maia a fost ce trebuie. Nu poți să o bănuiești de corupție sau de alte rele intenții pe Scufița Roșie căreia oengismul i-a asigurat liniștea financiară. Are mai mulți bani decât îi trebuie unei tocilare celibatare, dar nu atât de mulți încât să-i dea târcoale independența. Consultanții politici transnaționali s-au dovedit niște grădinari de mare clasă. Maia e un ghiocel de plastic înfipt în mijlocul unei clase politice care posedă cel mai ridicat colesterol din Europa.
