1. La Năvodari e frumos doar unde n-au intervenit primarii, dezvoltatorii imobiliari (nu-i bag între ghilimele, nici pe alea nu le merită) și războiul. Plaja e ca pe vremuri, măslinii sălbatici la locul lor, în nisip. Măslinii sălbatici din Mamaia au fost tăiați. Pe malul Mării te plimbi ca la Odessa. Populația orașului Năvodari a crescut cu vreo 5000 de locuitori. Trabucuri și Loro Piana, aerosoli, cetățeni europeni relaxați, cu alocații pentru cei mici și chirii plătite de guvernul nostru. Pe cei care îmi vor arunca lozinca „ei au fost forțați să-și părăsească țara” îi avertizez că azi nu primesc cu plugușorul, capra, sorcova și usereul. M-am apropiat de geamurile unei cârciumi care seamănă cu tavernele grecești și un domn țipa la mine „closed, closed, closed”, pronunțând exact cum se scrie. Am vrut să-i spun că știu să citesc măcar afișul de pe ușă – „24 decembrie closed, 25 decembrie closed, 26 decembrie closed, 27 decembrie open” – dar mi-am dat seama că, la Năvodari, eu eram în plus.
2. La fiecare sfârșit de an, România TV se transformă în televizie azil și face un lucru de inimă, chiar de cardiologie. Aduce niște cântăcioși afirmați pe vremea aselenizării, pe care zici că-i ține într-o cutie și îi scoate la aer doar de Crăciun și de Paști. Toate muzicoasele sunt prefațate de „să fie zece ani și mai bine…” Să fim serioși. Discuția trebuie purtată de la sferturi de secol în sus, că doar am sărit și eu un al treilea. Zece ani și mai bine sunt de când nu mai auzi bine matale, domnu’ artist!
3. „Vă rog să nu mai vorbiți despre politică la masa de Crăciun!” Ați auzit-o pe asta, nu-i așa? Pardon! Politică faci când pomenești despre PSD și PNL. USR nu înseamnă politică. USR e o agresiune și are, pe lista neagră, inclusiv Crăciunul. USR este singurul partid antidemocratic. PNL și PSD n-au vrut să interzică nimic. Din păcate, sunt partide fricoase. Să luăm cazul Petrom – Austria. Se știe că această companie a fost înghițită de OMV în mai multe etape. Negocierile au început în 1999, cu Băsescu ministru al Transporturilor. Proiectul s-a dezvoltat sub PSD, între 2000 și 2004, și a fost votat în Parlament, de PSD, PD, PNL și UDMR, în decembrie 2004, când poporul se uita cum Iliescu îi preda puterea lui Băsescu. Mulți pesediști, peneliști, pediști și udemeriști au fost acuzați de corupție. Iar domnii politicieni au lăsat suspiciunile să planeze, fiindcă niciunul n-a avut curaj nici cât să lanseze o întrebare retorică. „Ne acuzați de corupție. Dar nu cumva această afacere a fost o condiție a aderării la nu știu ce?” De ce le-a fost teamă? Pentru că aveau pete și ar fi fost întrebați despre alte chestii.
