1. Nu prea sunt interesat de meciurile echipei naționale de tineret, așa cum n-am fost nici în urmă cu doi ani, la turneul din Italia. Acel turneu n-a generat niciun transfer important, iar la meciuri nu vedeai nemți sau englezi veniți în vacanță la Rimini. În tribune era doar Diaspora noastră. Chestia asta îmi aduce aminte de o poveste din anii ’80. Foarte rar, Ceaușescu le permitea unor „actoriști” (Nic. Iliescu) și cântăcioși (termenul îmi aparține, vă mulțumesc că nu mă citați!) să meargă în turnee în America, unde dilibadeau în cârciumi patronate de români. La întoarcere, Securitatea îi ancheta pe cântăcioși. „Cine a fost la spectacol, tovarășe artist?” „Ca de obicei, tovarășe general. Numai reacționari. Transfugi bătrâni cu dor de glie”. „Și ce fac reacționarii bătrâni, tovarășe artist, când cânți matale?” „Raportez, tovarășe general! Se îmbată și plâng”.
2. Divelor de vârsta a doua, cred că veți rata străinătatea și anul ăsta! Culmea e că nu vă pare foarte rău. În urmă cu cinci – zece ani încă erați „pe vacanțe în Italia”. Sau în sudul Franței. De unde vă cumpărați haine scumpe de vară pentru week-end-urile din nordul Mamaiei. Așa erau și bărbații. La plajă în străinătate – short comun. Shortul bun, categoria întâi, era pentru Mamaia. Iar când unul își lua short-ul cu talent, categoria întâi-lux, băieții începeau: „hopa, omu’ și-a pus shortul de Caelia!” Acum, doamnelor, vă aud că ați vrea în Olanda sau în Elveția. Sigur că da, trebuie văzute și castelele din Scoția. Dar neapărat în iulie și august. În afară de pandemie, oare ce vă împiedică pe voi să vă etalați costumele de baie la Mamaia? Peste doi-trei ani o să vă aștepte Finlanda.
3. Se fac și foarte multe glume proaste în perioada asta. Un prieten vrea să dea un anunț la matrimoniale. „Caut nevastă de securist care nu s-a vaccinat”. Puiule, mai ușor o prinzi pe Marylin Monroe!
4. Domnul Andrei Pleșu a scris că, în nicio țară din lume, intelectualii nu se exprimă așa urât ca în România. Are dreptate. Prietenul domnului Pleșu, domnul Gabriel Liiceanu, a făcut apolologia felației. Se referea la termenul popular, la „cele patru litere ale cuvântului buclucaș”. „Cioran pune de altfel înjurătura pe primul loc, înainte de telegramă și epitaf, ca modele de stil, dat fiind că toate au atins lapidaritatea supremă. Înjurătura noastră sună aproape ca o altă abreviere și este, până la urmă, abrevierea aceasta: Manipulare – Uzurpare – Indignare – Exasperare”. Așa se întâmplă când te rătăcești prin harabura istoriei. Eu aș fi primul care ar protesta dacă vreun „buclucaș” i-ar transmite, oricărui om cu multă școală, mesajul „Omagii Supreme Unui Ghemotoc Intelectual!”