„Buturuga mică răstoarnă carul mare”, „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” şi alte prostii, care reprezintă zgura înţelepciunii populare, sunt chiftele pe lângă mostrele de filozofie urbană ieftină. Vă servesc una. „Să plăteşti înainte, ca la curve”. Greşit. Instalatorului, chelnerului, fotbalistului sau intelectualului vândut nu trebuie să le dai banii înainte, că sunt mai curve decât curvele. Când eşti plătit înainte de a presta, tot ceea ce te interesează e să termini mai repede.
Eu n-am fost niciodată la curve, că mi-au pus piedici deontologia şi înalta conştiinţă morală, dar mi-a povestit cum se petrec lucrurile un cunoscut, cu care n-o să mai vorbesc vreodată, că e prea depravat. Te trânteşti pe saltea, alături de doamna curvă, stai cu inesteticul burdihan în sus, aşteptând ca duduia să acţioneze, tot sângele se concentrează într-un organ situat la mijlocul corpului, începi să respiri greu, la un moment dat te ia un tremurat uşor, ţi se urcă ochii în creier, guiţi câteva secunde şi gata. Pe urmă, golit de sămânţă şi de energie, te apuci să umbli la cutia cu vrăjeală. „Hai încă o dată, că te premiez, ce faci tu nu face nimeni” şi tot aşa. Dacă i-ai dat banii înainte, nu te mai alegi cu nimic, dânsa pleacă sau te goneşte, depinde unde s-a întâmplat acţiunea, în hogeacul tău sau al ei. În consecinţă, „să dai banii înainte, ca la curve” e o expresie folosită de grăbiţii — ca să nu zic de nerezolvaţii — vieţii.