Daca as fi la fel de corect politic asa cum m-am dovedit in telenovela Iri-Moni, m-ar decora americanii. I-am tavalit pe amandoi, fara discriminare. De data asta, insa, nu mai tine. Columbeanu aduna toate defectele bogatiei romanesti.
Zici ca s-a nascut pe sub mana. Unica postura care l-a umanizat a fost aceea de tata. Sigur ca a parut odios si in aceasta situatie, atunci cand si-a inregistrat soacra, singura persoana cumsecade din piesa, ca s-o denigreze pe mama fiicei lui. Dar trec peste incident, pentru ca naparstocul iese in avantaj doar daca il compari cu prajina Moni.
Ca ne convine sau nu, Columbeanu (imi e aproape imposibil sa-i zic Irinel, parca a fost luat la misto inca de la botez, fiind stigmatizat cu un diminutiv ce-l face sa para intim cu toata lumea si sa nu-l ia nimeni in serios) are datele unui parinte. Averea si faptul ca i s-a nascut primul copil cand el depasise 50 de ani il ajuta sa fie un tata responsabil si afectuos. Se spune ca niciun ban nu poate tine loc de mama.
A se slabi! Plecand pentru a nu stiu cata oara in America fara sa-i pese cum va fi ingrijita fetita ei, mamica de shooting si after hours a dat verdictul inaintea judecatorului. Nu se poate pretinde nici macar ca e o mama rea. Nu-i mama deloc. E o flotanta prin viata ei si a altora. Iar intre o mama flotanta si o bona bine aleasa, bine retribuita si bine supravegheata e de preferat straina mai usor de controlat.