1. Alegerile din Austria au fost câștigate de un cetățean singuratic și violent pe centurile de socializare. Niciun partid nu vrea să se alieze cu mizantropul de la tastatură. Presa noastră l-a atacat pentru că morocănosul e antimigranți, anti-UE și antivaccin. După ce va spune că e și împotriva aderării României la Schengen, va scăpa mai ușor, fiindcă ziariciul român a renunțat la cerneală și scrie cu gelatină. Timidul agresiv a fost și ministru de interne, așa că s-ar putea să ne dea afară chiar și de la Parndorf, outletul de unde românii și-au cumpărat cârpe și au plătit cu cardul ca să susțină băncile austriece de la București, Timișoara, Cluj, Brașov.
2. Victoria lui Kickl îi va costa pe oamenii normali ai Europei, deși nota de plata ar trebui trimisă birocraților de la Bruxelles. Kickl a reactivat un cancer austriac – știți la ce mă refer – dar n-ar fi putut s-o facă dacă Ursula n-ar fi impus tot ceea ce era contraindicat. Progresismul se bazează mult, foarte mult pe cenzură. Și ați văzut asta pe centurile de socializare. Da, progresismul e împotriva democrației. Așa că era logic să învie și alte forme de totalitarism.
3. Să vin și la noi. Din noiembrie 2015 încoace, dar mai ales din martie 2020 și februarie 2022, dacă spuneai ce crezi, apărea câte un Qatar în ploaie și te zidea în etichete – antieuropean, corupt, conspiraționist. Lozincile despre corupție, cel puțin, tind să egaleze în vechime câinele de gramofon din imaginea His masters voice. Aș fi vrut să văd și eu un ziarist român care are tupeul să o întrebe pe Ursula von der Leyen „e adevărat că Heiko von der Leyen, de meserie soț și comerciant de medicamente, e cel mai corupt om din Uniunea Europeană?” Aici e vorba despre cifre, nu merge cu lozinca „Teoria Conspirației.” Și mai e o întrebare. „Doamna Ursula, de ce încurajați oengeurile care apără urșii, dar U.E. a dat verde la vânătoarea de lupi, după ce un lup v-a mâncat poneiul în urmă cu șase luni?”
4. Îmi pare rău de poneiul – nu și de soțul – Ursulei și sper să rămânem calmi, mai ales că useriștii s-au (mai) liniștit după acel 2-2 emblematic cu Șoșoacă, la europarlamentare. Domesticirea useriștilor poate fi comparată cu destinderea culturală, economică și din punct de vedere al politicii externe, care a avut loc în România la sfârșitul anilor ’60.
