De trei zile o tot ținem cu „Iohannis refuză întâlnirea cu Dăncilă.” Și ce ar fi de dezbătut?
Ea ar avea șansa să se scoată cu o telenovelă. Când nu mai are argumente, Veo plânge, așa că le-ar face să plângă și pe croitoresele părăsite, și pe Isaurele din Ferentari. În casele alegătorilor ar răsuna celebrele versuri „mama plânge, tata plânge, Luminița varsă sânge!”
Iar sasul elocvent ca un Trabant e un tip profund, care a uitat ce a făcut în copilărie. A apărut un filmuleț cu Herr Spielhosen Brr Brr, în care reporterul îl roagă să povestească o amintire de când era mic. Iar Iohannis tace, tace, tace, de aproape 60 de ani tot tace și pe urmă zice, cu o voce de șmirghel presat la rece, „nu știu, nu știu!” Acel film ar fi meritat titlul „Obrajii groși ai tăcerii.”
În 2000, lui Iliescu i-a fost frică să stea față în față cu Vadim. În 2019, Iohannis fuge de Viorica. În 2040, dacă nu chiar în 2030, președintele în exercițiu va refuza dialogul cu un ursuleț panda pe trotinetă cu baterii de vibrator. Comunistozaurul Iliescu a avut fler. Vadim venea din presă, dar nu se compara cu ziaricii de azi. Când îi vezi pe hapciupaliticii ăștia agresivi, pui diagnosticul „tupeul și cultura nu mănâncă la aceeași cantină.” În cazul lui Vadim, mârlănia, talentul și cultura se îndopau cu aceeași furculiță. Mă gândesc la el și mă uit la lumea bună care mă jignește pe facebook. Mesaj pentru gunoaie: Vadim era mai cult ca noi toți la un loc și mai talentat ca voi toți la un loc!
Dar eu cer prea mult de la feisbucari și de la „jurnaliști.” Auzi, „jurnaliști” și „Facultatea de Jurnalistică!” Oribil, sună oribil! Decât să îmi spui „jurnalist” – mai bine mă bați. Un om care știe să scrie e gazetar sau publicist. Gazetar sau publicist, da? Gazetar sau publicist. Iar textele mele nu sunt editoriale, ci cursive sau tablete. Aaaa, printre ziarici mai poți auzi întrebarea: „mai ești în presă?” Da, așa vorbesc între ei. Cum adică? Un om care scrie va muri lăsând o frază neîncheiată. De la scris nu pleci ca de la serviciu. Sau pleci, dar ajungi să te exprimi în limba corporatistă, acest „cumplit meșteșug de tâmpenie.” Din cine am citat? Fără google, fără google! „Cumplitul meșteșug de tâmpenie” arată astfel: m-a sunat un prostobou de la o televizie și mi-a zis, printre altele, „să forwardăm”… L-am întrerupt. „Ce să facem? Să forwardăm? Dar n-aș putea io să te rewindez în mă-ta?”
Un „jurnalist” din categoria „să forwadăm” ar trebui să modereze întâlnirea Iohannis – Dăncilă. Îi dau întrebarea. E pe social, atinge și spitalele, și criza de apartamente. Versurile „Aud bacteria plângând…/ Sunt singur, și mă duce un gând/ Spre locuințele cu lustre” au fost scrise de George Brașovia sau de Ioan Dubai – Jebeleanu? Varianta corectă e Dubai – Jebeleanu, cunoscut în Franța pentru conjugarea „J’ai beleanou, tu as beleanou, il a beleanou” și în Anglia pentru versurile „don’t cry, don’t cry/ don’t tell me bye bye/ if you can’t buy/ a ticket for Dubai”
