AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisLibertatea, fraierul și chiloții de mall

Libertatea, fraierul și chiloții de mall

S-au apucat să se zgârie și azerii cu armenii. Facem război peste tot și nu se mai vaccinează nimeni, unde ne trezim aici? Dacă era în U.E, doamna ministru din Elveția, care a zis să facem duș în doi, ar fi trebuit să o întrebe pe șefa Ursula dacă avem voie să facem duș și vaccinat cu nevaccinat. Astă-vară, pe plajă, un prieten îmi povestea că ar poseda-o sălbatic pe nevasta unui cunoscut comun. „Las-o, că are covid! L-a luat din Spania!” „Dacă își pune pe ea chiloții de mall, o rezolv și cu covid!”

Așa lucrează și deontologii noștri. Își pun pe ei chiloții de mall și ne dau lecții pe centurile de socializare. Cel mai frumos e când panaramezii ăștia ne povestesc care-i treaba cu libertatea. Lăsați, lăsați!

Dacă un om pretinde că e liber înseamnă că stă prost cu banii. Într-o lume „conectată” (alt cuvânt cretin), libertatea înseamnă izolare. Ești liber atâta vreme cât nu vrea nimeni să exploateze resursele tale spirituale sau materiale pentru că nu le ai. Ia fii tu miliardar sau șef de stat și să vezi atunci ce liber ești când te sună fiscul sau Ursula!

Robinson Crusoe e o carte apărută în urmă cu vreo 300 de ani. Bietul Robinson Crusoe se săturase de libertatea lui. Liberă e și stațiunea Mamaia de când și-a pierdut turiștii. Și va fi mai liberă de la anul, fiindcă se aude că toate cluburile vor fi mutate la Mangalia, habar n-am din ce motiv. Nu la Olimp. La Mangalia. Iar Litoralul românesc își va cuceri libertatea supremă când vom intra în Schengen și vom putea să mergem la plajă în Bulgaria fără să stăm la vamă, ca pe timpul când Regina Maria dădea strălucire Balcicului. Mamaia avea nevoie de niște fraieri pe care să-i servească, nu de libertate. Azi, Mamaia e ca Robinson Crusoe. Ești liber doar când n-ai fraieri care să te exploateze sau pe care să-i exploatezi.

Libertatea e o lozincă. Important e fraierul. Și fraierul începe de la femeia de serviciu – o fi ea fraieră, dar are carte de muncă, e în joc – până la președintele țării. E un lanț uman pe care se plimbă banii. Din fraza precedentă trebuie reținut cuvântul „lanț”. Uman, dar lanț. Dacă nu ești pe lanț, o să vezi mereu avioanele de la sol. Până să urcați într-un avion nu vă trambalează aeroportul prin nu știu câte porți? Și trebuie să vă mișcați iute, pentru că lumea se grăbește.

Am și un exemplu. Marginal, dar pornim de la mic la mare, logic. Din cauza unor tovarășe Parașutescu de-ale noastre, un avion întârzia decolarea din Italia spre România. Parașutistele își plimbau chiloții de outlet printre scaune, pe culoar, și vorbeau între ele cu „andiamo, andiamo!” Până când pilotul s-a răstit la microfon: „andiamo, fă, că ne grăbim!”

author avatar
Razvan Ioan Boanchis Publicist-comentator
Publicist-comentator la "Național" din 1997. Ziarist original și de contra-opinie. Autor a zece cărți. I s-au decernat numeroase premii jurnalistice și literare. Îl citesc cu plăcere chiar și cei care nu îi împărtășesc părerile. Uneori, nici el nu e de acord cu el.