La Circul de Partid și de Stat (Parlamentul) a avut loc o nouă reprezentație. S-au tăiat, dar nu s-au tăiat pensiile speciale. Legea trebuie privită cu „pusilanimă prudență” (prețiosul pleonasm îi aparține lui Patapievici), pentru că va cădea la CCR. Singurii afectați ar fi fost magistrații de tip nou. Așa că spectacolul din manejul politic a însemnat un nou prilej de a plânge de mila magistaților Rezist, care asanează, asanează, asanează, de vreo zece ani tot asanează și tare aș fi curios câți bani a produs pentru România asanarea asta.
Dar să fim naivi și să presupunem că legea va trece. 95% dintre pensiile speciale vor rămâne neatinse. Acolo, la Circul de Partid și de Stat, tăiați și bilete? V-ați propus cumva să vă micșorați și salariile de parlamentari? Vreți să trăiți din rating, din reclame, ca tocșoaiele de mondeneală? Nu merge, încă nu merge, nu rentează, încă nu rentează? Atunci chemați la tribună vrăjitoare, vindecători, cântăcioși de muzică populăroasă și alți purtători de ghiuluri cu pietre semiprețioase de dimensiunea zarului de table.
Eu aș dori ca pensiile magistraților să crească, nicidecum să scadă, pentru că rechizitoriile și motivările condamnărilor sunt comori literare și pilde de exactitate. Vin cu un caz concret. Procesul meu cu președintele FRF. În instanță, am citat – cu obișnuita mea modestie de oligarh al cuvintelor – din cartea „Sictir, bagabonților!”, pe care am publicat-o în 2006. Am spus că „în presa de altădată, pamfletul însemna coroana unui ziar, această specie literară garantând patrimoniul și autoritatea publicației. Legătura poligamă dintre un substantiv incriminatoriu și mai multe adjective reverberante putea da jos un ministru, dacă mariajul era nășit de un verb nobil și sângeros.” Iar Onorata Curte a scris că în articolele în care este atacat președintele Federației de Fotbal „se fac comentarii cu privire la modul de cheltuire a bugetului Federației de Box.”
Când i-am semnalat chestia asta, doamna avocat mi-a zis „stai, dragă, liniștit, că-i eroarea materială!” Corect. Iar eroarea îmi aparține. Nu m-am prins că mă judec cu Mike Tyson. Așa că mi se pare absolut aiurea să se umble la pensiile acestor Îngeri ai dreptății, care prestează o muncă de înaltă răspundere intelectuală și cosmică exactitate.