La resort în Bulgaria

Ani întregi am scris că Bulgaria e o cantină bine organizată unde se promovează conceptul „Soacra în trening la cină”. Puteam să trec peste autoflagelarea asta, unii dintre dumneavoastră ați uitat, alții nici n-ați știut, dar nu e stilul meu. Și nu regret ce am scris, multe lucruri rămân valabile, însă nu-i vina bulgarilor, ci a românilor.

Am vrut să văd (ca să respect adevărul istoric, a vrut nevasta, ea a ales și hotelul, eu m-am ocupat de detalii) care-i treaba cu bulgarii. Care e și cum e. Și cam e, credeți-mă, cam e. Prietenii apropiați și fratele meu, oameni care au umblat prin Franța și Italia, mi-au spus că e bine și în Bulgaria. Eram sceptic. Au avut ei dreptate. Am stat la resortul HVD Reina del Mar din Obzor. Am ieșit pe la Vama Veche (trei ore și jumătate de la Constanța), m-am întors pe la Ruse (patru ore până la Bucureșți). Șoseaua cam peticită prin Bulgaria, iar autostrada – doar zece kilometri dacă ieși pe la Vama Veche. Dar am scos un timp acceptabil, mă gândeam la peste cinci ore.

După prima zi le-am trimis prietenilor următorul whatsapp: „Vedere din cameră (Marea la 50 de metri în față, muntele la un kilometru în spate – nu forțez totuși comparații cu Monte Carlo, nu mă entuziasmez chiar ca un tâmpit), plajă, confort, piscine, ikebana, restaurante, servire, terenuri de sport, locuri de joacă peste așteptări. Vinuri de nota 7 (și 7 e mult la mine, chardonnay sau sauvignon bulgăresc în baruri, italienesc în restaurante), pește și fructe de mare de nota 8, brânză de 8,50, carne de vită și iepure de 9,50. Eu nu mănânc crenvurști, dar la micul dejun erau șase feluri – wiener wurst, Debretin wurst, macedonian wurst și pe celelalte trei le-am uitat. În hotel sunt 80% români. Oameni de bun-simț.”

Pe urmă mi-am schimbat puțin impresia. 20% dintre români degeaba au bani, fiindcă pot să transforme și Cassis sau Portofino în Eforie Sud. Dialog la masă. Ea (țărancă întoarsă de la Spa, vorbind foarte tare):” Hai, du-te dreacu’ de prost, că m-am săturat!” El (băiat de combinație, vorbind printre dinți, mai ușor decât ea, dar tot tare): „dacă-ți f… un pumn îți rup dinții! A fost mișto la masaj? Te-a frecat bine ăla? M-a costat și masajul 75 de leva o juma’ de oră (aproape 200 de lei, n.m.). Ți-a mai dat și mama 1000 de euro de ziua ta! Pune, în p…mea, o poză cu inimioară pe feisbuc! ”

Dialogul de mai sus l-am auzit și în alte versiuni. Și accente din câteva regiuni ale țării, mai puțin Ardeal. Dar e și un lucru bun aici. Nimeni nu se certa cu alți turiști sau cu ospătarii.

Și a mai fost ceva ce mi-a plăcut. Lumea pleca odihnită din concediu. Orice resort e un țarc, dar un țarc care te ajută, fiindcă e lesa (brățara pe care o primești la recepție) lungă și țarcul mai mare decât ai nevoie. Ți se aduce bagajul în cameră cu mașinuțe de golf, în 30 de secunde ești pe plajă, la 20 de metri ai barul, la 200 de metri scena unde seara se cântă în română. Nu există obstacole ca la Mamaia. Dacă soția n-ar fi constănțeancă, dacă n-aș ști cârciumile și n-aș merge la o plajă ținută de niște prieteni, și mie mi-ar fi greu pe Litoralul nostru. Obstacolele, obstacolele! Întâi te cerți cu recepționerul. Pe urmă îți iei o pârleală pe plajă în Summerland. Și când ajungi la restaurant începe deranjul. Ești ars grupa mare. La resort înveți toate drumurile într-o jumătate de oră, n-ai niciun obstacol și – foarte important – nu gândești. Și dacă nu gândești, nexam obstacole, nu te enervezi, nu faci prostii. Cred că am dat definiția odihnei.

Totuși, n-aș rezista să vegetez o săptămână. Trei zile mi-au ajuns. Niciodată n-am condus mai relaxat la întoarcere. Pe un drum prost. Iar fetița mea de 10 ani mi-a zis că „a fost mai frumos ca în Franța.” Ce mi-aș mai dori să am și eu părinți și vârsta de zece ani!