La covrigaria ta din Buzău, tot cu cardul se plătea, Marcele?

   1. O doamnă judecătoare nu poate justifica o avere de șase milioane de euro. O altă doamnă judecătoare a fost reținută pentru mită, trafic de influență și deținere de droguri. Sunt cazuri izolate, desigur. Dar țineți minte lozinca tefelistă „Nu se comentează deciziile justiției”? Nu există justiție, există oameni care fac justiție, altfel o știință aproximativă – „condamnare de la doi la șapte ani.” Pe 24 iunie 2014, adică în perioada în care Monica Macovei mânca borș și nu bea nici măcar apă (de colonie) la Bruxelles, scriam așa în „Național”: „Dacă te-ai îmbrăcat în negru, te-ai proțăpit pe piedestal și frunzărești niște cartoaie umplute cu o știință aproximativă nu înseamnă că ești vreun neurochirurg, vreun Michelangelo sau vreun sfânt. Eu știu că sfinții nu-și fac vacanțele în străinătate și nu avansează pe baza condamnărilor.” Sfinții n-au nici rate bancare, iar șeful lor (Dumnezeu) nu îi amenință că îi dă afară. Ce tupeu aveam, ce teroare era în țară, ce aparat de propagandă avea Băsescu! 

2. Vizita lui Ciolacu în Ucraina a fost un succes. Mulți ucraineni luptă și iarna pe frontul imobiliar aflat între stațiunea Mamaia și Năvodari. Dar și mulți soldați născuți în Ucraina și care au bunici români luptă împotriva lui Putin. Mi se pare echitabil. Ești tare, Marcele! Într-un partid acuzat de hoție și înapoiere, Marcel e un generos. Îi sprijină și pe ucraineni, îi ajută și pe bancherii străini, când se duce la supermarket și plătește ostentativ cu cardul. La covrigaria ta din Buzău, tot cu cardul se plătea, Marcele? Trăiești pe picior mare, Marcele! Ce număr porți la țurloi? Ca să-ți luăm o trotinetă pe măsură și să te aplaude electoratul din mediul rural. E bună și facultatea în ziua de azi. Prin anul trei înveți să citești. E bună și funcția de prim-ministru. Înveți să folosești cardul. Bravo, Marcele!

3. E război pe două continente (deocamdată), iar la televizii apar tot felul de panaramezi care ne asasinează cu ecologeala și reciclarea. Știți cum recunoșteam eu prostul după 1990 și chiar după 2000? Venea din străinătate și primul lucru pe care-l spunea era „dom’le, în Occident nu vezi pe stradă un muc de țigară!” Nu mi-a scăpat unul, i-am ars pe toți: „Bă, dar catedralele le-ai văzut? Cât e, bă, biletul de intrare la Luvru? Bă, dar ai aflat că pensionarii nemți se duc câte două săptămâni, în fiecare vară, la Mare în Spania? Bă, dar tu știi ce asigurări medicale au ăia?” Dacă sunt și câțiva prostoboi care citesc acest articol vor zice „da, dar de la acel muc de țigară începe totul.” Ahaaa, câtă profunzime! Le voi răspunde în suedeză. Așa fac eu când mă enervez. Hai sictirison!