La C.A.P.-ul nostru tehnica e la loc de cinste

După ce o instanță l-a scos de securist pe Băsescu, pletora băsistă și-a etalat principala virtute: caracterul. Băsiștii l-au lăsat singur pe Băsescu. Sigur că bătrânul Onedin pontic era pregătit pentru chestia asta. Avea și școala portuară a vieții, avea și experiența Elenei Udrea. Această experiență i se acroșase de tricoul dungat, de marinar. Țin minte că atunci când Udrea a fost plimbată în cătușe, la carnavalul anticorupției, eu am întrebat, în „Național”, „Nuțico, unde-s lichelele,/ care-ți lingeau inelele?” Mă gândeam la colosalii intelectuali ai patriei, nicidecum la ziarici, acești securici cu grade mici. Și le-am făcut un compliment. N-aveau niciun grad. Erau „lingăi voluntari”. Am citat din matelotul suit pe catargul Cotrocenilor.

Băsiștii proeminenți au fost de două feluri, după cum i-a caracterizat chiar mentorul lor: macoveiști și udriști. Prima categorie câștiga alegerile datorită impulsulului material pe care îl primea din partea celei de-a doua categorii. După 2014, udriștii s-au cam curățat, iar macoveiștii au cucerit Europa cu onestitatea lor.

Săptămâna trecută m-am bucurat și eu pentru victoria doamnei Kovesi. Dumneai a mulțumit „miilor de români care m-au susținut.” Ca întotdeauna, „Codruța noastră” a avut dreptate. Exact atâția români au susținut-o – câteva mii. Aceștia alcătuiau „Echipa de zgomote” (piesă de Fănuș Neagu) din Piața Victoriei și de pe facebook. Doamna Kovesi ar fi meritat mai mulți fani, pentru că e grațioasă, cultă și bună la suflet.

Elogii i se cuvin și „Echipei de zgomote”, o demnă beneficiară a progresului tehnic. Peste tot auzi că „nu exiști dacă nu ești în pas cu tehnica” și tot așa. Bine. Și în filmele comuniste auzeai că „la C.A.P.-ul nostru, tehnica e la loc de cinste.” Replica este din „Ciocolată cu alune”, ca să nu mă acuzați că le scot din burtă. „Ciocolată cu alune” – film de maximă acțiune, un adevărat blockbuster al agriculturii socialiste. Cinemagia scrie că „două C.A.P. – uri rivale” se luptă să angajeze un tânăr inginer agronom. Mi-a plăcut formularea „două C.A.P.-uri rivale,” care se luptau ca Real Madrid și Juventus pentru un Cristiano Ronaldo al agronomiei. Mitul inginerului agronom a fost propulsat și în alte filme de gen, ca „Vara sentimentală” și „Căsătorie cu repetiție”. Inginerul agronom se lupta cu secretarul de partid, cu primarul și cu președintele de C.A.P. Toți voiau binele C.A.P. – ului, dar veneau cu soluții diferite. Se înfruntau vechiul și noul. Iar mașina de propagandă împingea actori cunoscuți ( Horațiu Mălăele, Emil Hossu, Mircea Diaconu) în roluri de ingineri pe care ii frământa depășirea de plan. În realitate, inginerul agronom făcea tot ce-i posibil ca să fugă la oraș, ca să scape de ogor și de vaci, iar președintele de C.A.P. avea combinațiile lui cu grăjdarii și tractoriștii.

Astăzi, ați mutat C.A.P.-ul la oraș și i-ați zis multinațională.