1. La Fetești, peste brațul Borcea al Dunării, se circulă din nou pe ambele sensuri. M-am întors duminică la ora 15, s-a mers perfect. Era nevoie de atâția nervi pentru o chestie atât de simplă? Podul va fi reparat cum trebuie abia la toamnă (spre iarnă). Acum e doar cârpit, sper că nu e și șubred. Și ideal ar fi ca tirurile să nu depășească încărcătura prevăzută de lege. În România au voie cu maximum 25 de tone, ca să nu strice șoselele. Dar există șoferi de tir pe care n-ai dreptul să îi oprești, darmite să-i controlezi, pentru că țara dumnealor e în război. Așa că musafirii încarcă lejer câte 40 de tone. Dragi oaspeți, poate v-ați plictisit de gazde! Nu v-ați plictisit, nu? La ce figuri prietenoase și la ce maniere aveți, sunt convins că și voi ne-ați permite să facem ce vrem la voi acasă.
2. După textul de ieri, m-au sunat doi oameni care au afaceri în agricultură. Mi-au zis că „n-a plouat, asta-i situația, iar sistemul de irigații din Bărăgan și din Dobrogea a fost vândut la fier vechi după revoluție. Dar subvenția la hectar, de două ori mai mică decât în Franța și în Germania, e contribuția patriotică a lui Cioloș, de pe vremea când era șef de grup europarlamentar.” Nu cred. Divinul horticultor Cioloș se pricepe la subvenții și, mai ales, la irigații de când era yoghin la Costinești. Iar versurile „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-MI-S-A” dovedesc că Eminescu a anticipat situația din 2022-2023. Când era tânăr, useristul Cioloș a fost în PUNR, un precursor al AUR. M-am plictisit să scriu că USR și AUR sunt ramuri ale aceluiași arbore cotit.
3. Am avut nedorita ocazie să cer relații despre azile (sau aziluri, habar n-am care-i pluralul, nici nu mă interesează) private, unde plătești între 1000 și 2500 de euro pe lună. Situația e aia de la Stat. Bătrânii sunt hrăniți cu glucoză prin branulă de luni până joi. Conducererea azilelor se scoate și material, și la capitolul igienă – mă refer la pamperși pentru adulți și aleze. Șmecheria se schimbă de joi până duminică. În România, celebra expresie „Yes, we can. Yes, week-end!” nu e valabilă doar la muncă și în turism. În week-end vin copiii (de 50 de anișori) la azilul privat, să-și vadă părinții. Și îi găsesc îndopați cu fripturi și amnezici. Bunicii au uitat că au fost hrăniți „la branulă” de luni până joi. Tot eu să descopăr soluția, ca de atâtea ori! Azilele trebuie preluate de USR. Când se va întâmpla asta, bătrânii vor putea fi cu adevărat „fericiți în România”, cum a promis Dan Barna. Se vor da și cu trotinetele, după ce vor fi ospătați cu un singur fel de mâncare pe zi. O prăjitură de la Amsterdam.
