Voicu — 7 ani cu executare. Locic — 4 ani cu executare. Casuneanu si Costiniu — 4 ani cu suspendare. Aceste diferente — unii dupa gratii, altii dojeniti, daca nu chiar mangaiati de mana Statului — ii fac pe oameni sa priveasca piezis Justitia. Ieri, in toate redactiile se discuta despre acest subiect.
Sunt curios cati ziaristi vor avea curajul sa scrie ce vorbesc intre ei. Asemenea sentinte definesc societatea noastra. Traim in suspiciune si in sange. Nevasta lui Costiniu, judecatoare si ea, a dat 40 de ani de puscarie in Dosarul transferurilor. E legitim sa ne intrebam cum de a putut sa-i condamne pe oamenii din fotbal refuzand administrarea probelor? O fi executat vreo comanda, stiind ca sotul ei mai are termene inainte de a primi sentinta definitiva? Si — surpriza! — judecatorul Costiniu a luat cu suspendare. Isi mai permitea doamna Costiniu sa fie impartiala in Dosarul transferurilor? A impartit 8 ani, 7 ani, 5 ani pentru „prejudiciu estimat”. Justitia e stiinta, nu metafizica sau invoiala, iar prejudiciul trebuie sa fie „cert, real si exigibil”. Ulterior, la ICCJ, un complet asupra caruia nu planeaza dubii a acceptat expertize, inscrisuri. Cum era cu balanta aia, doamna Costiniu? Cum cantarim Dreptatea? Kilogramul de fotbal o fi egal cu kilogramul de influenta a oamenilor din sistem?
