1. La sfârșitul săptămânii, în Franța: 30 și ceva de mii de cazuri Covid pe zi. Franța și Germania testează mai mult decât România și au o mobilitate superioară a forței de muncă. Omul care lucrează la 100 de km de casă ajunge la serviciu, cu trenul sau cu mășina, mai repede decât bucureșteanul care are de străbătut 10 kilometri și folosește mașina personală sau autobuzul.
2. Spre deosebire de Franța și Germania, la noi este mai mare timpul de expunere în raport cu virusul. Și asta se întâmplă, în principal, la metrou. Expunerea are loc în vagoane, pe peron și pe scări. Ar trebui dublat numărul garniturilor și segmentat accesul.
3. Am scris încă din timpul campaniei electorale că problema nu e Nicușor Dan, ci Vlad Voiculescu, omul care a interzis transplantul pulmonar în România. După ce Voiculescu n-a mai fost ministru al Sănătății, marii noștri chirurgi au făcut nouă operații de transplant pulmonar, toate reușite. Săptămâna trecută, Vlad Voiculescu a trântit pe facebook o postare în care a amintit (s-a folosit?) de Colectiv ca să obțină semnături pentru ca USR PLUS să poată candida la parlamentare. Frumos caracter, nu? Dar asta nu-i nimic pe lângă ce a urmat. Alaltăieri, Voiculescu le-a transmis directorilor de spitale că, dacă nu îi vor da lui raportul despre nu știu ce, „vor ajunge la DNA!” Așa ceva nu și-a permis, în public, nici Băsescu. Pe vremea mea, la munte sau pe litoral, fiul vreunui favorizat al regimului mai zicea „hai, că poate te dau afară din stațiune!” Dar o arunca la mișto, erau glume între puști. Sper că medicii noștri au citit cartea „Balanța” de Ion Băieșu sau au văzut filmul cu același nume. E un episod interesant acolo. Chirurgul lui Băieșu dă organele Statului afară din sala de operație. Dragi medici, să nu procedati la fel cu Vlad Voiculescu!
4. Nici nu a murit bine Radu Călin Cristea, că ELB („Elitele Loiale lui Băsescu”, după cum le-a numit R.C.C.) s-au și apucat să-l spurce. „Elitele loiale” i-au fost cam infidele lui Băsescu, după ce marinarul a plecat de la Cotroceni, dar nu asta mă interesează. Radu Călin Cristea este demonizat (și) postmortem pentru că a scris cartea „Împăratul cu șapcă – Regimul lui Traian Băsescu și elitele sale”. Pentru ELB, masivul volum (1080 de pagini) este un mormânt moral. Sâmbătă după-amiază, am luat iarăși la răsfoit „Împăratul cu șapcă…” Am râs vreo două ore. R.C.C. a lucrat cu textele publicate de băieții lui Băsescu și a dezbrăcat ELB la probitatea goală. Aezii și titirezii n-au vâslit liric doar pentru Ulise Băsescu. Unii dintre ei au arpegiat și pentru Ceaușescu. Iar alții l-au smolit pe Băsescu înainte ca acesta să dea mâna (plină) cu ei. Pe R.C.C. l-a înjurat cel mai tare anticomunistul la seral V. Tismăneanu. Avea și de ce. Tismăneanu pretinde că s-a despărțit de comunism în 1969, când Jan Palach și-a dat foc la Praga, dar l-a glorificat pe Ceaușescu până în 1981 – textele sunt în carte. La fel cum l-a glorificat și pe Lenin – găsiți și capodoperele astea în carte. „Îți trebuie memorie bună când minți”, zicea Corneille.
